ANCHETĂ EXCLUSIVĂ SCRIITORII ITALOFONI MIGRANŢI


Ingrid Beatrice Coman-Prodan: „Italiana îți dansează sub peniță”

În acest număr publicăm o anchetă exclusivă realizată de Afrodita Carmen Cionchin şi dedicată scriitorilor „migranți” români din Italia. În deschidere, Ingrid Beatrice Coman-Prodan (n. 1971), scriitoare şi traducătoare, prezentă în numeroase antologii, volume colective și reviste literare italiene și românești. În 1995, la douăzeci și trei de ani, s-a mutat în Italia, unde și-a continuat studiile și s-a dedicat pasiunii pentru literatură. În 2019, s-a întors în România. A publicat șapte cărți în italiană şi patru în română. La întrebarea cum se defineşte, a răspuns: „Scriitoare. Cred că este de ajuns atât”.

Irina Ţurcanu, scriitoare şi traducătoare, s-a născut în 1984 la Gura Humorului, în judeţul Suceava, şi din 2002 trăieşte în Italia, unde s-a licenţiat în Filosofie la Universitatea din Milano. A colaborat la diferite reviste italiene, naţionale şi regionale. A lucrat ca editor în cadrul mai multor edituri din Peninsulă. A publicat în italiană cinci romane, două antologii şi un volum despre Emil Cioran. Despre deosebirea dintre un scriitor migrant şi unul autohton, afirmă: „Scriitorul migrant a experimentat un fel de ‘sinucidere’ și renaștere, iar asta îl face să țină de două culturi”.

Lucia Ileana Pop s-a născut în 1977 la Desești, jud. Maramureș, iar din 2006 locuiește în Italia. Din 2014 este colaborator al Institutului Limbii Române din București, predând limbă, cultură și civilizație românească în Italia. A publicat în Italia două volume de versuri în ediție bilingvă şi este prezentă în zece volume colective italiene și românești. Despre raportul cu italiana afirmă: „Pentru mine, italiana este o pătură care nu este niciodată suficient de mare pentru a-mi acoperi în întregime gândurile, care îmi lasă descoperite unele frânturi din ele sau, mai bine zis, unele nuanțe ale lor”.

Lidia Popa, poetă, eseistă, prozatoare, s-a născut în 1964 în România, iar din 1999 trăiește și lucrează în Italia. A debutat ca poetă în limba italiană în 2014. A fost publicată în aproximativ 50 de antologii internaționale și în reviste românești, italiene și internaționale. A scris șase cărți de poezie: prima în limba italiană, apoi trei cărți în italiană și română, una în limba română și alta în limbile română-albaneză. Despre raportul cu cele două limbi, afirmă: „Pentru mine, româna şi italiana au devenit două limbi materne, una prin naștere și cealaltă prin adopție”.

Alexandra Firiţă este poetă. S-a născut în 1956 la Slobozia Mândra, jud. Teleorman, iar din 2009 locuiește și lucrează în Italia. Este membră a Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici (din 2004), a Mișcării Literare Poetas del Mundo, Chile (din 2018), a Federației Unitare a Scriitorilor Italieni - FUIS (din 2019). De la debutul său literar în 1974, a publicat șapte culegeri de poezie în limba română și una în italiană. „Este important să scriu în italiană, este modul meu de a-mi exprima punctele de vedere, emoțiile, felul în care percep lumea în care trăiesc. Este o parte din mine, este identitatea mea italiană”.

Lăcrămioara Maricica Niță este poetă, născută la Bacău în 1974. Locuiește în Italia din 2006, este educatoare pentru copiii cu dizabilități și educatoare voluntară la Școala Păcii din cadrul Comunității Sant’Egidio, organizând ateliere de lectură pentru copiii români, italieni și de alte naționalități. A publicat trei cărţi de poezie și e prezentă în diverse antologii din Italia și România. Consideră că „un scriitor migrant are ‘norocul’ să călătorească și să beneficieze de această călătorie în scrisul său. Din aceste experiențe apar temeri, bucurii, noi întâlniri care se transformă în cărți”.

Viorel Boldiș a fost numit Poetul Diasporei. S-a născut în 1966 la Oradea și în 1995 a ajuns în Italia. În 2011 a fost distins de Parlamentul României cu Diploma de excelență pentru merite culturale și promovarea culturii românești în Italia. A publicat patru volume de poezie şi două cărţi ilustrate pentru copii. Povestea sa autobiografică despre evadarea în căutarea norocului, Il fazzoletto bianco (Batista albă) a intrat în manualele din Italia și Brazilia. „Rădăcinile mele fiind bine plantate în limba română, să scriu apoi poezie în italiană a fost ca un fel de altoi”.

Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.