Nada Stojici: „Dacă le atingi şi cauţi în sculpturile mele, găsești culoare, parfum, lemn, ulei, iubire”

„Pictura, desenul, instalația, sculptura tactilă, toate fac parte din mine și îmi sunt cele mai apropiate ca forme de exprimare și cunoaștere. Restul, materia, lupta cu sculptura sunt cazne tehnice, raționale, pe care abia aștept să le duc la sfârșit, să le pictez și să le parfumez”.
Invitată în ancheta femeia-artist, Nada Stojici ne vorbeşte despre sincretismul genurilor în creaţia sa şi despre sculpturile parfumate realizate în colaborare cu Octavian-Sever Coifan, singurul parfumier român absolvent al Institutului Superior de Parfumuri și Cosmetice de la Versailles.
Nada Stojici este absolventă a Facultăţii de Arte de la Universitatea de Vest din Timişoara, secţia Sculptură, membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, prezentă în expoziții și simpozioane naționale și internaționale de sculptură.
Toate contribuţiile din amplul nostru proiect dedicat femeilor-artist din România şi Italiasunt reunite în secţiunea specială Ancheta exclusivă femeia-artist.


Când ai ales sculptura şi ce anume te-a îndemnat în acest sens?

Au trecut, iată, foarte mulți ani de când desenam cu creioanele ascuțite de tatăl meu, scăldată în lumina după-amiezii într-o cameră de bloc. Aveam un pian mare și negru sub care mă jucam sau pe care mă urcam și cântam cu picioarele ori cu mânuțele mici. Spuneam povestea Scufița roșie întrucât claviatura îmi permitea tonuri de dramă, cu notele sale grave și tonurile ascuțite. Prietenul meu fidel și cel mai bun acompaniator era un Filodendron. Şi mai era chipul mamei, blândețea din ochii ei, felul în care îmi ghida pașii prin vorbă, împreună cu bunica și mătușa Daria, artist. 
A fost apoi figura remarcabilă a maestrului Iulius Podlipny şi vorbele lui care și astăzi sunt la fel de vii: „Tu trebuie să mergi la școala de arte, ești foarte talentată”. Așa a și fost, am mers din clasa a cincea la şcoala de arte, apoi au urmat liceul, olimpiadele, ghidarea emblematică a lui Szakács Béla și Péter Jecza.
Am ales să fac sculptură  dintr-un chin personal, dintr-o nevoie de a înțelege tridimensionalitatea,  proporția și misterul formei dincolo de ambalaj. Drama morții mamei mele la vârsta de nouă ani a fost stâlpul de suferință al Catedralei existenței mele. Am ales sculptura din dorința de a înțelege viața, de a o iubi pe mama care nu mai este şi de a o căuta zilnic prin munca pe care o făceam.

Care sunt provocările pe care le-ai înfruntat în experienţa ta?

Cele mai mari provocări au fost multele relații eșuate, iubirile-cârjă cu ajutorul cărora m-am înțeles, am crescut profesional și am învățat să iubesc.

Se poate observa în creaţia ta un sincretism al genurilor. Care sunt resorturile interioare?

Pictura, desenul, instalația, sculptura tactilă, toate fac parte din mine și îmi sunt cele mai apropiate ca forme de exprimare și cunoaștere. Restul, materia, lupta cu sculptura sunt cazne tehnice, raționale, pe care abia aștept să le duc la sfârșit, să le pictez și să le parfumez.

Paul Neagu susținea încă din 1969, prin Manifestul pentru arta palpabilă, că salvarea artei plastice vine dintr-o estetică unificatoare a tuturor receptorilor senzoriali. În acest sens se înscriu şi căutările tale artistice?

Într-adevăr, figura emblematică a lui Paul Neagu mi-a marcat studenția, alături de drama și consistența lucrărilor lui Mircea Roman, cu dialogul deschis de ei, cel al sculpturii tactile şi al personajelor, drama omului aflat la pragul dintre spirit și materie.

De unde a venit ideea sculpturilor parfumate?

Într-un scurt periplu prin istoria artelor, acest tip de expresie aparține artei religioase, sculpturii ritualice, templelor budiste și ritualurilor de transcendere la divinitate cu ajutorul incantațiilor, fumului, uleiurilor parfumate. Omul caută divinitatea prin transcenderea materiei cu ajutorul acestor uleiuri volatile și a ritualurilor ce însoțesc trecerea spre dincolo, spre frumos și adevăr. Divinitatea cu pragurile sale de trecere și percepție fizică se găsesc lângă noi la tot pasul atunci când atingerea sa se face prezentă prin mirosuri și senzații olfactive.

Cum s-a legat colaborarea cu parfumierul Octavian-Sever Coifan?

Pe Sever Octavian Coifan l-am cunoscut ca lector și profesor-îndrumător la Dealul Cerului, un loc în care de foarte mulți ani Marius Miclăuș, prin Fundația Archaeus, dă tinerilor șansa de a se forma profesional, spiritual și emoțional, în arta frumosului. Acolo a fost momentul nostru magic de întâlnire și dialog prin care am reușit apoi să găsim o poartă de comunicare și construcție a ideilor comune.

Sculpturile parfumate le-ai numit „tainiţe”, cum interacţionează publicul cu ele?

Da, multe sunt așezate la nivel mental, de idee. Ele ‘funcționează’ la nivel ideatic prin curiozitate şi prin acel dialog viu și tactil cu privitorul. Nu am conceput niciodată genul de sculptură ‘moartă’ din punct de vedere estetic, pentru că este doar o formă statică cu rolul de a face ambientul mai frumos.
Îți mai aduci aminte de mirosul copilăriei, de curiozitatea cu care căutai în sertarele cele de sus ale mobilierului mamei? Poate la fel de neobișnuit îți va părea să cauți acum în lucrările mele, să atingi și să găsești înăuntru culoare, parfum, lemn, ulei, iubire.

Dintr-o altă perspectivă, cum priveşti sculptura digitală?

O altă cale pe care am ales s-o explorez este cea a sculpturii media, cu îmbinări de sculptură și tehnică, mai exact programarea computerizată și reinterpretarea alfabetului în alte semne grafice, unde am invitat și alți artiști să deseneze și să participe la acest proiect de artă generativă si participativă. Scopul acestui tip de demers este acela de a provoca privitorul la un dialog viu cu vibrația, sonoritatea limbii rostite și imaginea plastică, astfel avem un produs care se adresează tuturor categoriilor de vârstă și care, prin jocul și dialogul spontan pe care îl oferă, devine o artă care nu îmi mai aparține decât la nivel de idee, de frumos, de adevăr și libertate.
Dorința noastră este să participăm cu acest proiect în spații vaste, deschise, estivale, de literatură, de dans contemporan, de artă stradală, în aule universitare, în muzee, și aceste desene să fie proiectate în timp real pe diverse suprafețe. Astfel, aceste desene efemere vor broda spațiul și vor redesena realitatea. Ce poate fi mai frumos decât să te joci cu vibrația propriei voci în aer!

În ce etapă a creaţiei te afli acum şi cu ce materiale lucrezi?

În momentul de față lucrez la o instalație din sticlă, forme de mici dimensiuni suflate în sticlă, fragile, care conțin lichidul și compoziția colorată în roșu și albastru gândită de Sever Octavian Coifan. Un om mare, vertical, frumos, pe care am avut șansa de a-l cunoaște, cum spuneam, și care a crezut în proiectul meu, într-un vis prin a cărui muzică am găsit un repertoriu comun de dialog și artă.
Formele acestea tactile, moi, stridente, te invită la dialog direct și tactil, te invită să le locuiești, să locuiești în ele, să te ascunzi și să ieși afară sub o altă formă, mai plină de bucurie, viață şi curiozitate. Vorbim de volume ușoare, de volume organice, sculpturi aproape de formele de expresie celulară, foarte colorate și foarte mirositoare. Abia aștept ca acest dialog viu și ludic să fie înfăptuit, iar trecerea de la desen la volum va fi realizată în toamna acestui an. Aceste făpturi de poveste și din poveste vor fi prezente în Piața Unirii, locul unde am atelierului și unde de trei ani de zile îmi port corpul și sufletul, în inima orașului în care m-am născut, Timișoara.

Care este modelul de femeie-sculptor care te inspiră şi ce artiste preferi?

Lui Louise Bourgeois îi pot mulțumi pentru formele și pentru arta sa sculpturală prin care arhetipul este adus și supradimensionat în ideea de a reduce trauma, frustrarea și labirintul subconștientului spre frumos. Alte figuri feminine contemporane nu-mi vin spre suprafața memoriei și nu cred că o arhivare de tip rațional poate ajuta un artist să se descopere.

Cum vezi femininul în sculptura prin tradiţie masculină?

Văd masculinul şi femininul cu diferențele lor de dozaj si mixtură, mitul androginului, deci contemporan şi actual.