Traduceri literare: „Rigoletto” de Giuseppe Verdi (Actul II)

ACTUL III

Scena întâi

Un mal pustiu al râului Mincio. În stânga se află o casă cu două etaje, pe jumătate în ruine, a cărei fațadă, orientată spre spectatori, permite să se vadă la parter, printr-o arcadă mare, interiorul unui han rustic și o scară rudimentară ce duce la hambar, în care, de la un balcon fără obloane, se poate zări un pat mic. Pe fațada dinspre stradă se află o ușă care se deschide din interior; peretele este atât de plin de crăpături, încât, din exterior, se poate vedea cu ușurință ce se întâmplă înăuntru. Restul decorului reprezintă partea pustie a râului Mincio, care curge în fundal, în spatele unui parapet pe jumătate prăbușit; de cealaltă parte a râului se află Mantua. Este noapte.

Gilda și Rigoletto, neliniștiți, sunt pe drum.
În interiorul hanului, Sparafucile, așezat la o masă, își curăță cureaua, fără să știe ce se întâmplă afară.

Rigoletto
Îl iubești?
Gilda
Mereu.
Rigoletto
Dar,
Timp să te vindeci ţi-am lăsat eu.
Gilda
Îl iubesc.
Rigoletto
Biet suflet de femeie!... Ah, laș nenorocit!...
Dar te voi răzbuna, o, Gilda…
Gilda
Milă, o, tată…
Rigoletto
De sigură tu ai fi
Că te trădează, l-ai mai iubi tu dară?
Gilda
Nu știu… dar mă adoră.
Rigoletto
Chiar el!
Gilda
Da.
Rigoletto
Ei, bine, atunci te uită.
(O duce la o crăpătură din zid și ea privește înăuntru.)
Gilda
Un bărbat
Văd eu.
Rigoletto
Puţin așteaptă.

Scena a doua

Cei de mai sus și Ducele, care, în uniformă de
ofiţer de cavalerie, intră în încăperea de la parter
printr-o ușă din stânga.

Gilda
(tresărind)
Ah, dragă tată!
Ducele
(către Sparafucile)
Două lucruri, și iute…
Sparafucile
Care?
Ducele
O cameră și niște vin…
Rigoletto
(Sunt astea-ale lui fapte!)
Sparafucile
(O, chipeș spadasin!)
(Intră în camera de alături.)
Ducele
Femeia-i sprinţară,
Ca pana-n vânt,
Se schimbă-n cuvânt, și-n gând ușor.
Mereu curtenitor,
Plăcutu-i zâmbet,
În plâns sau râset, e-amăgitor.
Mereu nenorocit,
Cine o crede,
Cine-i confide, da, al său fior!
Dar tot nu se simte
Ferice-n deplin
Cin’ pe acel sân nu gustă-amor!
(Sparafucile intră din nou cu o sticlă de vin și două pahare, pe care le așază pe masă, apoi lovește de două ori tavanul cu pomoul sabiei sale lungi. La acest semnal, o tânără zâmbitoare, îmbrăcată ca o țigancă, coboară în salturi scările. Ducele aleargă să o îmbrățișeze, dar ea îi scapă.
Între timp, Sparafucile, ieșind în stradă, îi spune, de o parte, lui Rigoletto:)
Sparafucile
Acolo ţi-e omul… va vieţui sau va muri?
Rigoletto
Revin eu mai târziu, treaba a împlini.
(Sparafucile se îndepărtează prin spatele casei, pe malul râului.)

Scena a treia

Gilda și Rigoletto, în stradă, Ducele
și Maddalena, la parter

Ducele
Cândva, de bine-mi amintesc,
Frumoaso, te-ntâlnii…
Așa de tine întrebai,
Și-aflai c-aici tu stai.
Să știi dar că, de-atuncea,
Pe tin’ doar te-ndrăgeam.
Maddalena
Ah, ah!... Vreo douăzeci-n preajmă,
Se uită poate-acuma?
Are-un aer acest creștin
De mare libertin…
Ducele
Da?... un monstru sunt…
(vrând să o îmbrăţișeze)
Maddalena
Mai lasă-mă,
Nebune.
Ducele
Uf, câtă larmă!
Maddalena
Stai liniștit.
Ducele
Iar tu fii supusă,
Nu-mi face atâta zarvă.
Toată știinţa-ascunde-se
În plăceri și în iubire.
(îi ia mâna)
Frumoasa mână, candidă!...
Maddalena
Glumă este, signore.
Ducele
Nu, nu.
Maddalena
Urâtă-s.
Ducele
Hai, strânge-mă.
Maddalena
E beat…
Ducele
(râzând)
De-amor fierbinte.
Maddalena
Domnul indiferent e,
Îi place a glumi?
Ducele
Nu, vreau a mă logodi.
Maddalena
Vreau chiar o juruinţă…
Ducele
(ironic)
O, drăguţă fiinţă!
Rigoletto
(către Gilda, care văzuse și înţelesese totul)  
Ei, bin’?... nu-i izbitor?...
Gilda
Netrebnic trădător!
Ducele, Maddalena, Gilda și Rigoletto, împreună
Ducele
A lui amor frumuseţe,
Sclav toanelor tale sunt;
Un singur al tău cuvânt
Poate ofu-mi alina.
Hai, sufletul de mi-l simte,
Ce continuă-a suspina.
Maddalena
Ah! Ah! Bine mai pot râde
De-așa glumă amărâtă,
Cât e joaca cântărită
Știu bine a preţui.
Învăţată-s, chipeș doamne,
În ăst fel a șugui.
Gilda
De iubire-așa cuvinte
Până și eu le-am ascultat!
Nenorocit suflet trădat,
De tristeţe nu muri,
De ce, inimă-inocentă,
Așa om puteai iubi!
Rigoletto
(către Gilda)
Taci, plânsul nu e o cale;
C-a minţit acum ai știre…
Taci și-a mea va fi-ngrijire
Răzbunarea a grăbi.
Este gata, va fi fatală,
Eu voi ști cum a-l izbi.
Rigoletto
Auzi, acas’ te-ntoarce…
Ia aurul, apoi calul,
O haină de bărbat ce-ţi pregătii,
Și pleacă spre Verona…
Voi veni și eu mâine…
Gilda
Haide acum…
Rigoletto
Imposibil.
Gilda
Tremur.
Rigoletto
Mergi.
(Gilda pleacă.)
În timpul acestei scene și al celei următoare, Ducele și Maddalena vorbesc, râd și beau.
După ce Gilda pleacă, Rigoletto se duce în spatele casei și se întoarce vorbind cu Sparafucile, numărând niște monede.

Scena a patra
Sparafucile, Rigoletto, Ducele și Maddalena

Rigoletto
Douăzeci de scuzi ai spus?... Iată-aici zece;
Și după treabă, restul.
Aici rămâne?
Sparafucile
Da.
Rigoletto
La miezul nopţii
Eu mă întorc.
Sparafucile
Nu-i musai.
Ca să-l arunc în râu, de ajuns sunt eu.
Rigoletto
Nu, nu, eu vreau să fac asta.
Sparafucile
Fie… Iar numele?
Rigoletto
Vrei să-l știi și pe al meu?
El e Delictul, Pedeapsa sunt eu.
(Pleacă.)

(Cerul se întunecă și tună.)

Scena a cincea
Cei de mai sus, fără Rigoletto

Sparafucile
Furtuna este-aproape!...
Mai neagră va fi noaptea.
Ducele
(vrând să o prindă)
Maddalena?...
Maddalena
(scăpând din mâna lui)
Așteaptă… fratele meu
Vine…
Ducele
Ce contează?
(Se aude un tunet.)
Maddalena
Tună!
Sparafucile
(intrând)
Și-n curând va ploua.
Ducele
Prea bine, dar!
Aci voi rămâne.
(către Sparafucile)
Tu vei dormi
Chiar în hambar… sau în infern… unde-i pofti.
Sparafucile
Mulţam.
Maddalena
(încet, către Duce)
A, nu… hai, pleacă.
Ducele
(către Maddalena)
Cu-așa vreme?
Sparafucile
(încet, către Maddalena)
Douăzeci scuzi de aur.
(Ducelui)
Sunt ferice
Să vă ofer odaia… de chiar vă place,
Să o vedem să mergem.
(Ia o lumânare și pornește spre scară.)
Ducele
Ei bin’, cu tine sunt, iute, să vedem.
(Spune ceva la urechea Maddalenei și îl urmează pe Sparafucile.)
Maddalena
(O, bietul tânăr!... drăgălaș foarte!
(Tună.)
Doamne!... Ce noapte e asta!)
Ducele
(ajuns la hambar, văzând balconul acestuia fără obloane)
Se doarme-n aer liber? Bine, bine…
Noapte bună!
Sparafucile
Rămâi, dar, cu Dumnezeu!
Ducele
Scurt somn aci să dorm… obosit sunt eu.
Își pune jos pălăria și sabia și se întinde pe pat, unde adoarme repede.
Între timp, Maddalena stă lângă masă, iar Sparafucile bea din sticla lăsată de Duce.
Amândoi rămân tăcuți câteva momente, preocupați de gânduri profunde.
Maddalena
Pe oricine acest tănăr poate seduce.
Sparafucile
O, da… Douăzeci de scuzi chiar ne produce.
Maddalena
Doar atât!... Sunt puţini!... Merita mai mult.
Sparafucile
Tu, spada, de doarme să mi-o-aduci acum.
Maddalena
(Urcă în hambar și se uită la Duce cum doarme.)
Ce păcat!... E-așa frumos!
(Aranjează cum poate mai bine balconul și coboară.)

Scena a șasea
Cei de mai sus și Gilda, care apare la capătul străzii în costum bărbătesc, cu cizme și pinteni, înaintând încet spre han, în timp ce Sparafucile continuă să bea.
Fulgere și tunete dese

Gilda
Ah, mintea mă lasă!...
Amor mă târăște!... O, tată, mă iartă…
(Tună.)
Gilda
Ce noapte de-oroare!... O, Doamne, ce va mai fi!
Maddalena
(Coborâse și pusese spada Ducelui pe masă.)
Frate-meu?
Gilda
Cine fu?...
(Se uită prin crăpătură.)
Sparafucile
La dracu te du…
(căutând într-un dulap)
Maddalena
Cu-Apollo se-aseamănă acest tânăr… îl iubesc…
Mă iubește… așadar… să scape îmi doresc.
Gilda
(ascultând)
O, Doamne!
Sparafucile
(aruncându-i un sac)
Cârpește-acest sac, dar…
Maddalena
De ce?
Sparafucile
În el al tău Apollo, de min’ sfârtecat,
În râu fi-va aruncat…
Gilda
Infernu-l văd aici!
Maddalena
Și totuși tu banii îi vei căpăta,
De-n viaţă-l vei păstra. 
Sparafucile
Nu prea pot să o cred.
Maddalena
M-ascultă… un prea simplu plan îţi voi arăta.
Gârbovul, deja zece, din scuzi ţi-a adus;
Va veni cu ceilalţi, mai târziu, vei vedea…
Ucide-l și douăzeci atunci vei avea,
Și-așa-ntregul preţ îl vei câștiga.
Sparafucile
S-ucid acel gârbov!... Ce dracu ai spus!
Un pungaș sunt poate?... Sunt poate eu un bandit?...
Ce alt client de mine o fi fost dar vândut?...
Plătește-acest om și fidel m-a avea.
Gilda
Ce aud!... O, tată!...
Maddalena
Ah, mila te-ajungă.
Sparafucile
E musai să moară…
Maddalena
(vrând să urce)
Acu-l fac să fugă…
Gilda
O, tânără dragă!
Sparafucile
(ţinând-o pe loc)
Banii noi să-i luăm.
Maddalena
E drept!...
Sparafucile
Dar mă lasă…
Maddalena
Trebuie să-l salvăm.
Sparafucile, Maddalena și Gilda, împreună
Sparafucile
De-nainte de-a bate de miazănoapte
Cineva va veni, pentru el va muri.
Maddalena
Adâncă e noaptea, ceru-ntunecat e,
Nimeni l-astă oră aici va veni.
Gilda
O, câtă tentaţie!... Să mor pentru ingrat e!
A muri!... O, drag tată… Milă voi cerși!
(Bate ceasul de 11 ½.)
Sparafucile
Mai e-o juma de-oră…
Maddalena
(plângând)
Așteaptă, o, frate…
Gilda
Ce! Plânge femeia!... Nu lui ajutorinţă!...
Cum el nu avu pentru min’ demnitate,
Eu vreau pentru-a lui a pune-a mea viaţă…
(Bate la ușă.)
Maddalena
Cin’ bate?
Sparafucile
Fu chiar vântul…
(Gilda bate din nou.)
Maddalena
Chiar bate, ţi-o spun dar.
Sparafucile
E straniu!...
Maddalena
Cin’ e?
Gilda
Milă de-un cerșetor;
Adăpost pentru noapte lui să-i oferiţi.
Maddalena
Va fi lungă-acea noapte!
Sparafucile
(mergând să caute în dulap)
Doar puţin așteptaţi.
Maddalena, Sparafucile și Gilda, împreună
Maddalena
Hai, grăbește, iute, treaba o-mplinește,
Doresc eu o viaţă cu alta-a salva.
Hai, grăbește, iute, treaba o-mplinește,
Doresc eu o viaţă cu alta-a salva.
Sparafucile
Ei bine, sunt gata, ușa deschide;
Mai mult de-orice scuzii eu vreau a-i salva.
Ei bine, sunt gata, ușa deschide;
Mai mult de-orice scuzii eu vreau a-i salva.
Gilda
De moarte așa-aproape și tânără-s eu!
Doamne, pentru cruzi eu iertare îţi cer!
O iartă, dar tată, pe-astă oropsită!...
Fie-acela ferice ce-acum voi salva.
Maddalena
Grăbește, iute…
Sparafucile
Bine, sunt gata…
Maddalena
Grăbește…
Sparafucile
Să deschizi!
Gilda
Doamne! Pe ei să îi ierţi!
Maddalena
Să intre!
Sparafucile se așază cu pumnalul în spatele ușii; Maddalena o deschide, apoi fuge să închidă bolta mare din față în timp ce intră Gilda, în spatele căreia Sparafucile închide ușa, și totul rămâne îngropat în tăcere și în întuneric.

Scena a șaptea

Rigoletto vine singur din spatele scenei, învelit în mantia sa.
Violența furtunii a scăzut și nu se mai pot vedea sau auzi decât câteva fulgere și tunete.
Rigoletto
Al răzbunării timpul iată ajunge!
De-o lună chiar l-aștept,
Cu lacrimi de sânge pe obraz curgând,
Sub a mea mască de bufon...
(examinând casa)
Ușa-asta
E-nchisă!... Ah, încă nu-i timpul!... S-aștept dar.
Ce noapte de mister e!
O furtună în ceruri!...
Pe pământ e chiar o crimă!...
O, cu-adevărat aci măreţ mă simt!...
(Bate de miezul nopţii.)
Miezul nopţii!...
(Bate la ușă.)

Scena a opta
Cel de mai sus și Sparafucile, din casă

Sparafucile
Cine e?
Rigoletto
(vrând să intre)
Sunt eu…
Sparafucile
Pe loc stai.
(Intră din nou și se întoarce, târând un sac.)
Aci răpus ţi-e omul!...
Rigoletto
Izbândă!... Lumină!
(Îi dă o pungă.)
Sparafucile
Lumină?... Nu, doar banii.
(Rigoletto îi dă o pungă.)
Iute-n val să-l aruncăm…
Rigoletto
Nu… De ajuns sunt eu.
Sparafucile
Fie cum dorești… Aci nu e bun locul…
Mai încolo mai adâncă-i vâltoarea… Iute,
Nimeni să nu te surprindă…  Noapte bună.
(Intră din nou în casă.)

Scena a noua
Rigoletto, apoi Ducele, la un moment dat

Rigoletto
Aici e el!... chiar mort!... o, da!... aș vrea să-l văd!
Dar ce contează!... Este chiar el!... Iată-i pintenii!...
Acum mă privește, o, lume!
Asta-i un bufon, un puternic e-acesta!
El îmi stă sub picioare!... Chiar el e! Ce bine!
Sosit-a în final a ta răzbunare, durere!...
Fie-i valul mormântul,
Un sac să-i fie giulgiul!...
În valuri! În valuri!
(În timp ce târăște sacul spre mal, e surprins de vocea îndepărtată a Ducelui, care traversează scena în fundal.)
Ce voce!... Iluzie nocturnă-i asta!...
(tresărind)
Nu, nu!... Chiar el e!... Chiar el e!...
Maledicţie!...
(îndreptându-se spre casă)
Hei, tu… demon bandit?...
Cine-o fi, cine-i în locu-i aci?
(Taie sacul.)
Eu tremur… Un corp uman e!...
Fulgeră.

Ultima scenă
Rigoletto și Gilda

Rigoletto
Fata mea!... Doamne!... Fata mea!...
A, nu!... E imposibil!... Spre Verona i-e calea!...
Vedenie fu!... Chiar ea e!...
(îngenunchind)
O, a mea Gilda!... fetiţă… mie răspunde-mi!...
Asasinul mi-l spune… 
(Bate disperat la ușă.)
Ehei!... Nu-i nimeni!
Fata mea?... A mea Gilda?... O, fata mea!
Gilda
Cin’ mă strigă?
Rigoletto
Ea vorbește!... Se mișcă!... E vie!... O, Doamne!
Ah, draga mea jos la pământ...
Privește... Mă recunoști...
Gilda
Ah… Tatăl meu…
Rigoletto
Ce mister e!... Ce-a fost?...
Ești tu rănită?... Spune-mi…
Gilda
Fierul…
(arătând spre inimă)
Ici… Ici mă răni…
Rigoletto
De cin’ lovită?...
Gilda
Eu te-am înșelat… Vinovată sunt!...
Prea mult l-am iubit… Pentru el am căzut!...
Rigoletto
(Doamne ne-ndurat! Chiar ea însăși lovită
De-a răzbunării-mi dreaptă săgeată!...
Înger, dragă… Privește, m-ascultă…
Spune… vorbește… fiica mea scumpă…
Gilda
Ah, voi tăcea!... pe min’… pe el să ne ierţi!...
Binecuvântă-a ta fiică… o, dragă tată…
Colo… în ceruri!... aproape de mamă…
Pentru mata etern… m-oi ruga.
Rigoletto
Nu muri… comoara mea, milă ai…
Porumbiţă… nu trebe să mă lași…
Gilda
Colo… în ceruri!...
Rigoletto
O, fiica mea!
Nu, să nu mă lași, tu nu muri.
De-ţi iei zborul, singur rămâne-aș…
Nu muri, sau cu tin’ voi muri…
Gilda
Nu mai… Pe el… să îl… ierţi…
Drag tată… Adi…o!
Colo… în ceruri!...
(Moare.)
Rigoletto
Gilda! A mea Gilda! E moartă!...
Ah, da, maledicţia!
(Smulgându-și părul, cade peste cadavrul fiicei.)

Traducere de Anamaria Milonean
(nr. 4, aprilie 2025, anul XV)