Orsola Maddalena Caccia, pictorița călugăriță

Acest articol vă propune descoperirea vieții și a activității artistice a unei „Domnițe a Barocului”: călugărița Orsola Maddalena Caccia. Pictorița a fost sărbătorită în decembrie 2022 în cadrul unei expoziții care i-a fost dedicată în orașul ei natal – Moncalvo (Asti) – organizată de Asociația Aleramo Onlus în sălile Muzeului Civic.
Datorită interesului tot mai crescut pentru arta la feminin, în ultimii douăzeci de ani Maddalena Caccia s-a bucurat de numeroase apariții în diferite expoziții temporare, cu precădere în zona Piemont și Lombardia. Artista a realizat în decursul vieții peste o sută de opere printre care retable, picturi devoționale și naturi moarte introduse în Piemont chiar de ea.

(În imagine, Madonna cu Pruncul, 1630-1640)

La dispariția ei, călugărița a fost uitată de urmași, dar a fost redescoperită recent, în anul 1964, când s-a dat startul unei cercetări sistematice a figurii și a capodoperelor sale, prezente în biserici și mânăstiri din regiunea Monferrato, în muzeele torineze și alexandrine, dar și în colecții private. Mulți ani la rând a fost eclipsată de figura tatălui ei, faimosul Guglielmo Caccia, supranumit Moncalvul, sau Raffaello din Monferrato, nume primit după ce a pictat galeria lui Carlo Emmanuele I împreună cu Federico Zuccari (circa 1608). Maddalena Caccia este un exemplu de călugăriță care a avut o activitate artistică bogată într-o perioadă istorică în care femeile erau puțin considerate.

Orsola Maddalena Caccia, Natură moartă, colecție privată

Pictură orizontală de o frumusețe rară care reprezintă un tablou cu vegetație de pădure cu diferite tipuri de flori, printre care: crinul (face trimitere la Bunavestire și la puritate), iasomie (asociată cu Maica Domnului și folosită ca simbol al contrareformei), lalele, hibiscus (simbol al efemerității deoarece se ofilește într-o singură zi), floare de rodie (dragoste arzătoare și fertilitate), o ciupercă (poate că face aluzie la Înviere ca simbol de fermentare-descompunere organică-moarte), trandafir; fructe precum caise și para; păsări precum pupăza (asociată cu păcatul deoarece conform tradiției populare este spurcată) și ciredeaua (unul dintre simbolurile istorice legate de Patimile lui Hristos).

Atelierul de pictură al familiei Caccia din Monferrato la cumpăna dintre 1500 și 1600

Pictorița Maddalena Caccia a fost a doua dintre nouă copii, născută din tatăl Guglielmo Caccia și mama Laura Oliva, în anul 1596, la Moncalvo. Numele ei de botez era Theodora și avea cinci surori și trei frați. Astăzi am putea-o numi fiică de artiști, pentru că, în momentul nașterii, tatăl său se putea lauda cu atelierul de pictură cel mai renumit din Monferrato, iar bunicul din partea mamei era Ambrogio Oliva, unul dintre exponenții cei mai de seamă ai școlii din Trino. Cel mai probabil Theodora și-a putut dezvolta talentul și capacitățile artistice de la o vârsta fragedă și ambientul familiei cu siguranță a contribuit în mod deosebit.
Theodora avea nouă ani când tatăl fusese chemat la Torino să picteze Marea Galerie a lui Carlo Emmanuele împreună cu artistul Zuccari. Este plauzibil ca, în timpul călătoriilor de lucru ale tatălui, Theodora să fi început cariera artistică în atelierul familiei. Păcat că nu au ajuns până la noi portrete ale membrilor familiei Caccia, așa cum am avut în cazul Sofonisbei Anguissola (vezi link). Regiunea Piemont între 1500 și 1600 era un cadru temporal plin de conflicte. Monferrato nu aparținea ducatului savoiard, ci al familiei Gonzaga, care dețineau și ducatul Mantova. Carlo Emmanuele I împărtășea teritoriul piemontez cu marchizatul din Saluzzo și cu cel al Monferrato, ultimul fiind ales de imperiul habsburgic ca teritoriu de legătură cu Flandrele, util pentru transferul de soldați, mărfuri și arme. Capitala stabilită de Gonzaga pentru Monferrato era la Casale, localitate puternic influențată de curentele lombarde milaneze și de cei mai importanți clienți religioși. Atelierul de pictură al lui Guglielmo Caccia reprezenta un laborator afirmat pentru operele religioase tot mai căutate după Conciliul Reformei Catolice (1563) și datorită prezenței în regiune a familiei Borromeo: cardinalul Carol, care a fost numit Sfânt și care în 1578 a adus la Torino așa-zisul Giulgiu al lui Isus, ca simbol al noii capitale ducale (când Carlo Emmanuele a schimbat Chambery cu Torino). Monferrato a fost în acea epocă un teatru de luptă pentru succesiunea la tronul ducatului, caracterizată de războaie sângeroase și asedii lungi. În ciuda acestui context și mulțumită reînnoirii bisericii contrareformate, familia Caccia administra un atelier de pictura înfloritor.

Giulgiul susținut de îngeri, pictură atribuită călugăritei Orsola Caccia, capela Sfintei Caterina, biserica San Domenico, Chieri (Torino)

Theodora s-a călugărit cu numele Orsola Maddalena

Cu siguranță în jurul anului 1611 Theodora și-a început ucenicia în atelierul tatălui, alături de alți colaboratori ai lui Caccia. Considerând intimitatea cu maestrul său, este posibil ca Theodora să îl fi înlocuit pe tatăl ei în atelier în timp ce acesta călătorea de-a lungul regiunii Piemonte pe la numeroasele șantiere de lucrări, așa cum s-a întâmplat la Torino, Novara sau Chieri, dar și în Lombardia, la Milano sau Pavia. Cercetătorii susțin că în acea perioadă stilul fiicei era la fel ca cel al tatălui, foarte fidel în imitarea desenelor. Probabil Theodora picta fundalurile, elementele de natură, umplea drapajele sau realiza contururile unde era nevoie de o mână fină. Ea nu avea un stil propriu, pe care l-a dezvoltat mai târziu, în urma dispariției tatălui, când a început să se desprindă de stilemele acestuia.
În anul 1620 tânăra Theodora s-a dus la mânăstirea de clauzură a surorilor din Ordinul Ursulinelor din Bianzé (Vercelli) și s-a călugărit cu numele Orsola Maddalena. Nu se știe dacă gestul ei a fost împlinit din vocație sau din dorința tatălui care era foarte credincios. În mânăstire erau călugărite alte trei surori ale Theodorei: Laura Margherita, Agata Rosanna și Cristina Serafina.

Imaculata între Sfântul Carol Borromeo şi Sfântul Girolamo, Biserica Sfânta Giulia, Monastero Bormida (Asti)
Compoziție foarte bogată cu personaje şi simboluri bine definite, însoțită de flori și peisaj, ca semnătură a surorii Orsola Maddalena



Sfântul Antonio de la Padova cu pruncul Isus, Biserica Sant'Andrea Apostolo, Castelnuovo Don Bosco (Asti)
Se observă stilul „înflorit” tipic al Maddalenei Caccia cu o vază cu flori și păsări, pe fundal un peisaj de tip leonardesc, elemente de semnătură ale călugăriței

În anul 1625 Guglielmo Caccia i-a cerut episcopului din Casale, Monseniorul Scipione Agnelli, permisiunea de a fonda pe terenurile de proprietate o mânăstire a surorilor ursuline la Moncalvo, cu scopul de a le transfera pe fiicele sale. A început astfel toate demersurile pentru construirea caselor și a camerelor adiacente atelierului de pictură. Intenția lui Guglielmo Caccia era de a obține un permis pentru continuarea activității artistice a fiicei Orsola Maddalena, în acord cu respectarea vieții monastice de clauzură. Odată strămutate la mânăstirea din Moncalvo, și pe fondul îmbolnăvirii lui Caccia, fiicele ar fi trebuit să își asume și sarcina de a duce la bun sfârșit operele comandate pictorului tată. În 1625, Guglielmo Caccia a murit și a lăsat prin testament dreptul de uzufruct fiicelor Orsola Maddalena și Francesca asupra unei liste lungi de obiecte și materiale de lucru. Această listă nu cuprindea doar culori și desene, ci și pânze în curs de lucru pe care pictorul le începuse. Termenii uzufructului erau ca fiicele să beneficieze de tot materialul până la moartea acestora, apoi ar fi trecut în mâinile moștenitorului universal de drept, fiul Gerolamo și familia lui.
În acest nou context sora Orsola Maddalena și-a început o nouă etapă a vieții și a activității ei artistice, responsabilă de a termina operele tatălui și de a reconfirma reputația atelierului prin atragerea altor clienți și prin țeserea de noi relații. Chiar dacă mânăstirea avea surori de clauzură, a reușit să ofere atelierului un spațiu de continuitate și a beneficiat de venituri îndestulătoare.
În 1627, Maddalena Caccia a devenit stareță, în urma decesului surorii Laura Margherita care deținuse acest rol de la fondarea mânăstirii. Sora Maddalena a rămas în funcție până prin anul 1645, când o altă călugărița a ajuns la Moncalvo, Angela Cecilia della Rovere, care a fost a treia stareță a ursulinelor.

Sfântul Ioan Botezătorul, Biserica Sfinților Martino şi Stefano, Montemagno (Asti)



Căsătoria mistică a fericitei Andreasi, Muzeul Diocezan, Mantova

Răspândirea amplă a operelor Maddalenei Caccia în biserici, sanctuare și în casele nobiliare din jurul mânăstirii demonstrează capacitățile artistice extraordinare ale călugăriței și o mare predispoziție pentru a stabili relații noi și a atrage clienți iluștri. Din această perioadă (1643) a rămas o corespondență conținând două scrisori circulate cu ducesa Cristina a Franței, soția lui Vittorio Amedeo I de Savoia, probabil pentru unele comenzi de tablouri cu temă religioasă, specialitatea pictoriței. Aceste corespondențe demonstrează că Orsola Maddalena primise o educație deosebită pentru acele vremuri: nu își dezvoltase doar talentul artistic, ci studiase și caligrafia, știa să scrie și să citească bine.
Aceasta este etapa de maturitate stilistică. Începând cu anii ’40 Maddalena s-a îndepărtat treptat de stilul tipic al perioadei respective, deschizându-și orizonturile către noi influențe artistice ale manieriștilor lombarzi, folosea tonuri mai reci care dădeau o notă melancolică picturilor sale. Așa cum se poate observa în operele de mai sus, Sfântul Ioan Botezatorul și Căsătoria mistică a fericitei Andreasi, tenul este umbrit de contraste, artista a folosit gri de fum, albastru și galben pentru fundal.
Din acest moment istoricii nu mai au documente care ar putea reconstrui biografia Maddalenei Caccia. În anii 1665 și 1667 au ajuns la mânăstire surorile Bottero, Laura și Angelica, s-au călugărit și au început o activitate artistică sub patronajul surorii Orsola Maddalena. Unii istorici susțin că în interiorul mânăstirii ar fi fost creată o școală propriu-zisă de pictură. În ultima parte a vieții surorii Orsola se poate presupune o diminuare a producției artistice, în parte din cauza sănătății (avea 70 de ani). Cercetătorii consideră că în ultima fază de activitate operele mânăstirii ar fi putut fi realizate în colaborare cu surorile Bottero, care s-au dovedit imitatoare bune ale stilului Maddalenei.
În 1676, sora Orsola Maddalena s-a stins la vârsta de 80 de ani la mânăstirea din Moncalvo care i-a fost atelier și loc de rugăciune toată viața. Cu stingerea din viață înceta și uzufructul asupra bunurilor lăsate de tatăl Guglielmo Caccia pentru continuarea activității artistice, iar materialul a trecut în mâinile nepotului Angelo Francesco Caccia. Mânăstirea a rămas deschisă până în anul 1802, când comunitatea religioasă a fost suprimată de evenimentele de cenzură ale lui Napoleon. Astăzi, o parte din camerele care aparțineau mânăstirii surorilor ursuline formează sediul Municipiului din Moncalvo. Înăuntru a fost fondat Muzeul Civic, o adevărata bijuterie care încântă turiștii cu colecția sa.
În palatul Municipiului din Moncalvo au fost descoperite trei pânze de naturi moarte pe care, în 1964, Giovanni Romano le-a atribuit călugăriței Maddalena Caccia. Ea a fost prima adevărată specialistă de natură moartă în Piemont. Se presupune că sora Orsola cunoștea gravurile flamande, culegerea Florilegium a lui Adriaen Collaert, sau poate că vizitase colecția lui Federico Borromeo plină de picturi ale lui Jan Brueghel. Dat fiind că era o călugăriță cultă, nu este exclus să fi cunoscut spiritualitatea Sfântului Francesco de Sales, autorul operei Bouquet spirituel, o practică devoțională care își imagina rugăciunea ca o culegere de flori din grădină. Așa cum afirma A. Cottino, naturile moarte ale Maddalenei nu erau doar picturi decorative pentru înfrumusețarea saloanelor nobiliare cum era moda timpului, ci erau create special ca metafore sacre.

Vază cu flori şi crin alb, Moncalvo, Muzeul Civic
Vas cioplit elegant cu crin, simbol al Buneivestiri, hemerocallis care face aluzie la efemeritate; doi papagali așezați în mod simetric pe două ramuri de agriș, în schimb delphinium era considerat un mesaj de dragoste.



Vază cu flori şi bujor roşu, Moncalvo, Muzeul Civic
Bujorul din centru este un vechi simbol al Fecioarei Maria, ca şi garoafele. Simetria cu doi albinărei deasupra mânerelor vazei. Un al treilea albinărel încearcă să prindă cu ciocul o căpșunică.



Vază cu flori şi floarea-soarelui, Moncalvo, Muzeul Civic
Formă tripartită în partea de sus cu bujori și iasomie care par misterul trinității. Floarea soarelui reprezintă ascultarea; philadelphus sau floarea îngerilor; boabele de agriș sunt culoarea patimilor lui Isus. Nu lipsesc păsărelele și fructele care simbolizează păcatul.

Până astăzi criticii și cercetătorii figurii călugăriței au recunoscut o duzină de tablouri cu flori și fructe care au fost atribuite artistei Orsola Maddalena. Poate că în anii ce vor urma vor fi descoperite și alte picturi de aceeași valoare. Pentru Maddalena a picta o natură moartă era o formă de rugăciune foarte intimă și un mod de a vedea creația cu ochii lui Dumnezeu.   
Pentru a reconstrui arta și gândirea Orsolei Maddalena Caccia este suficient să facem un tur  prin satele din Piemont, în bisericile cărora putem admira operele sale și ale tatălui său Guglielmo Caccia. Astăzi se pot vizita aceste locuri la pas de om, în tihnă, iar cine ajunge prin acele burguri monferrine ar putea să simtă un iz de vremuri apuse, cu coline silențioase, unde natura a încremenit în timp.

Irina Niculescu
(nr. 3, martie 2023, anul XIII)

Caretta Paola, Orizzonti figurativi e riferimenti culturali nell’opera di Orsola Maddalena Caccia în Artiste nel chiostro. Produzione artistica nei monasteri femminili in età moderna, numero speciale di Memorie Domenicane, 46, 2015, pp. 179-189

Cottino Alberto, Metafore dipinte: le nature morte devote di Orsola Maddalena Caccia în Catalogul expoziţiei Orsola Maddalena Caccia, a cura di P. Caretta, D. Magnetti – Miradolo, Savigliano 2012

Le Signore dell’Arte, Storie di donne tra ‘500 e ‘600, Skira 2021, a cura di Annamaria Bava, Gioia Mori e Alain Tapiè

Dizionario biografico degli italiani di G. Romano: http://www.marchesimonferrato.it/2017/02/01/caccia-orsola-maddalena/

Pubblicazione Associazione Guglielmo Caccia: http://www.guglielmocaccia.it/news/libro-le-chiese-di-moncalvo-e-i-capolavori-di-guglielmo-e-orsola-madddalena-caccia/

Antonella Chiodo în Archivi e Storia 21-22 gennaio 2003, Orsola Maddalena Caccia, Note in margine alla vita e alle opere di una monaca pittrice: http://www.guglielmocaccia.it/wp-content/uploads/2018/05/a._chiodo_-_orsola_maddalena_caccia_-_2003.pdf

Start Gallery Chieri, Il Moncalvo e la sua scuola: https://www.startgallerychieri.it/il-moncalvo-e-la-sua-scuola/

Mostre Video

Castello di Miradolo – Fondazione Cosso – San Secondo di Pinerolo: https://www.youtube.com/watch?v=80p6scioUyo

Vittorio Sgarbi racconta Maddalena Caccia esposta a Bellaggio: https://www.youtube.com/watch?v=UIvVGVLzREQ