10 ani de „Orizonturi". Masă rotundă la distanţă - Orizonturi culturale italo-române

Numărul din mai este în mod tradiţional dedicat Salonului Internaţional de Carte de la Torino, revista noastră fiind partener media al României la cea mai importantă manifestare de gen din Italia. La ediţia din acest an a Salonului, amânată la fel ca toate manifestările culturale, urma să avem un eveniment aniversar dedicat celor 10 ani de publicare, sub egida 10 anni di Orizzonti: risultati e prospettive / 10 ani de Orizonturi: rezultate şi perspective. În contextul actual, vă propunem intervenţiile noastre şi ale invitaţilor cărora le mulţumim pentru colaborarea generoasă, la o ʽmasă rotundă la distanţă’, în speranţa întoarcerii la normalitate.

În această pagină intervin: Afrodita Cionchin (italienist, director fondator), prof. Monica Fekete (italienistă de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi membru al comitetului nostru de redacţie), Mauro Barindi (traducător literar şi membru al comitetului de redacţie) şi Antonio di Gennaro (filosof, coordonatorul rubricii noastre Spazio Cioran).
Urmează paginile semnate de: prof. Doina Condrea Derer (italienistă de la Universitatea din Bucureşti, căreia îi datorăm rubrica Umberto Saba traduceri), prof. Smaranda Bratu Elian (italienistă de la Universitatea din Bucureşti, membru de onoare al comitetului nostru de redacţie), prof. Bruno Mazzoni (românist de la Universitatea din Pisa), prof. Oana Boşca-Mălin (italienistă de la Universitatea din Bucureşti şi director-adjunct la Accademia di Romania din Roma).
Următoarea pagină reuneşte intervenţiile invitaţilor prof. Viorica Bălteanu (italienistă de la Universitatea de Vest din Timişoara), prof. Elena Pîrvu şi prof. George Popescu, italienişti de la Universitatea din Craiova.

Afrodita Cionchin: 10 ani în 10 cuvinte-cheie

Viaţă şi speranţă. Revista se naşte dintr-o idee în care am crezut, aceea de a oferi un spaţiu de întâlnire şi dialog între intelectualii italieni interesaţi de cultura română şi intelectualii români care se ocupă de cultura italiană şi ne bucurăm că am reuşit în demersul nostru: avem zeci de colaboratori din ambele ţări, o adevărată reţea de comunicare în continuă dezvoltare. Iar din afinităţile noastre s-au născut legături durabile în timp şi adevărate prietenii, chiar şi la distanţă. Astfel, după zece ani de activitate, putem spune cu Octavian Paler că „în fond, cultura este sau ar trebui să fie o anumită formă de a iubi lumea şi de a spera”.

Interculturalitate, mediere, dublă promovare. Publicaţia are un concept editorial care reprezintă un unicum în panorama editorială atât italiană cât şi românească, prin cele două site-uri, www.orizzonticulturali.it şi www.orizonturiculturale.ro, şi cele două ediţii lingvistice, distincte (de sine stătătoare) şi corelate (fiecare dintre ele preia, atunci când este cazul, elemente din conţinutul celeilalte), prin care realizăm simultan o dublă promovare, a culturii române în Italia şi a culturii italiene în România. Aşadar, o promovare articulată şi continuativă a cunoaşterii reciproce şi a dialogului dintre cele două culturi, acum mai necesară ca oricând, după cum bine ştim cu toţii.
Referindu-ne, cu titlu exemplificativ, la doar câteva din realizările acestor zece ani, menţionăm că am creat un Spazio Cioran dedicat nenumăraţilor admiratori din Italia ai filozofului nostru, după cum am promovat constant scriitori români mai puţin sau defel cunoscuţi în Peninsulă, atât prin recenzii la volumele publicate cât şi prin prezentări şi fragmente de traducere din autori inediţi în Italia, sub generoasa îngrijire a colegului, prietenului şi excelentului traducător Mauro Barindi.
În ediţia română am creat şi rubrica Umberto Saba Traduceri, dedicată traducerilor din proza cunoscutului scriitor triestin de început de secol XX, în cea mai mare parte inedită în România, rubrică pe care o datorăm eminentei italieniste Doina Condrea Derer. Menţionăm şi rubrica Invitaţii Smarandei Bratu Elian / Gli invitati di Smaranda Bratu Elian, realizată în ediţie bilingvă de distinsa italienistă de la Universitatea din Bucureşti. O atenţie specială acordăm, aşadar, italieniştilor români, pentru ca producţia lor să fie cunoscută nu numai în România, ci şi în Italia. Aceeaşi perspectivă o propunem şi în cazul scriitorilor „migranţi” şi al intelectualilor români care îşi desfăşoară activitatea în Peninsulă.
Ampla secţiune Orizonturi de artă / Orizzonti d’arte am destinat-o promovării artiştilor români în Italia şi a artiştilor italieni în România.

Interdisciplinaritate. Printre multiplele noastre direcţii de interes, o semnalăm pe cea care vizează deopotrivă actuala comunitate italiană din România, ca şi recuperarea memoriei istorice a comunităţilor italiene stabilite în trecut pe teritoriul ţării noastre. Am creat, astfel, secţiunea Obiectiv Timişoara / Obiettivo Timișoara, dedicată temelor, evenimentelor şi personalităţilor acestui oraş atât de legat de Italia, prin semnificativa prezenţă a întreprinzătorilor italieni, şi am iniţiat proiectul editorial „Prezenţa italiană în Timişoara şi Banat”, cu dublul obiectiv de a reintegra în circuitul cultural unele din contribuţiile cele mai importante care au fost aduse de-a lungul timpului şi de a realiza noi studii pe această temă.

Dinamism şi inovare. Dincolo de producţia editorială propriu-zisă, am creat o serie de proiecte de database în continuă actualizare care oferă un instrument operativ centralizat online, unic de acest fel şi, ca atare, de mare utilitate atât pentru specialişti, cât şi pentru publicul larg: Scriitori români în italiană, Cioran in italiano, Italienistica traduceri, Italienistica studii .

Biblioteca-online. Formatul online al revistei permite deopotrivă accesul permanent la numărul lunii în curs, ca şi la toate numerele şi articolele publicate până acum (Arhiva numerelor / Numeri precedenti), constituind o veritabilă „bibliotecă” bilingvă pe care o oferim publicului larg din cele două ţări. Tuturor prietenilor noştri, cititori şi colaboratori, lectură plăcută în continuare şi grazie pentru încredere, colaborare şi interesul constant!

Monica Fekete: „Orizonturile” mele

În primul rând, o sinceră și caldă urare sărbătoritei, sau mai degrabă sărbătoritelor: revistei bilingve „Orizzonti culturali italo-romeni / Orizonturi culturale italo-române”, care celebrează primul deceniu de viață, și Afroditei Cionchin, colegă și prietenă, cea care a conceput această „creatură culturală”. La 10 ani suntem deja destul de mari, avem simțul responsabilității, legăm și consolidăm prietenii frumoase, iar aceste aspecte se confirmă din plin și în cazul revistei „noastre”, spun a noastră pentru că noi, colaboratorii și cititorii, suntem într-un fel nașele și nașii care i-au însoţit și susținut creşterea, în diferite moduri de-a lungul timpului.
Cred că tocmai această colaborare culturală a fost elementul fundamental care a contribuit la o evoluție – aș spune – armonioasă a revistei, din ce în ce mai bogată și incitantă din punctul de vedere al conținutului, la aceasta adăugându-se, desigur, tenacitatea de invidiat și ingeniozitatea directoarei-fondatoare, determinată să meargă mai departe în ciuda ezitărilor și dificultăților inițiale, dar și a obstacolelor pe care le întâmpină pe parcurs orice revistă culturală (și sunt atâtea care dispar, după cum bine știm).
Consider că unul dintre punctele forte ale revistei constă în dubla promovare, simultană, a celor două culturi, reușind, pe de o parte, să acopere toate segmentele disciplinare, chiar dacă un spațiu mai amplu este dedicat studiilor literare, iar pe de altă parte, să adune un grup solid de intelectuali italieni și români (este suficient să citiți lista lungă de nume din cadrul rubricii Redacție) în rândul cărora văd cu plăcere numele unora dintre mentorii mei de o incontestabilă autoritate, ca și numele multor colegi și prieteni italieniști și româniști. Și tocmai aceste nume reprezintă calitatea, precum și garanția și cheia longevității și succesului.
Rolul fundamental al unei reviste culturale este de a da mărturie, de a capta interesul pasionaților și specialiştilor, de a da spațiu intervențiilor divulgative de înaltă valoare, dar și de a se adresa unui public eterogen şi nu în mod rigid unui cerc restrâns de specialiști. Inclusiv din această perspectivă, „Orizonturile” bilingve se adaptează perfect reușind să pună cireașa pe tort prin diversele baze de date pe care le-a creat şi care se dovedesc, fără nici o urmă de îndoială, instrumente de lucru prețioase pentru italieniști și româniști.
Ani la rândul, am fost în primul rând cititor al revistei, contribuțiile mele fiind mai degrabă ocazionale, dar de câțiva ani încoace, proiectele comune cu Afrodita Cionchin au început să fie tot mai numeroase şi mai solide, şi ne-au adus – cred – realizări frumoase. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am acceptat cu mare plăcere propunerea de a face parte din Colectivul de redacție al revistei. Anul trecut, când nici măcar nu ne-am fi putut imagina faptul că o pandemie ne va întoarce viețile pe dos și va bloca o serie de acțiuni, plănuiam cu Afrodita Cionchin organizarea, la Cluj, a unei întâlniri aniversare care, de altfel, ar fi coincis cu centenarul studiilor de italienistică de la Cluj. Acum însă, suntem în stand-by, fără a îndrăzni să facem proiecte pentru 2020...
Intenționez totuşi să închei această scurtă intervenție într-un ton pozitiv, în acord cu momentul festiv, așadar: unde se poate sărbători mai bine o revistă culturală dacă nu chiar în paginile sale, care găzduiesc numeroasele noastre mărturii menite a suscita amintiri și reflecții! Ad maiora!

Mauro Barindi: Scurtă cronologie a unei colaborări care a devenit prietenie

Pe 14 și 15 noiembrie 2010, la 23.24 și, respectiv, la 00.20, primeam în căsuța mea de poștă electronică acest mesaj (de două ori, pentru că pe atunci anunțul era trimis, primele dăți, de la două adrese electronice diferite, chiar dacă unul singur, adică una singură, era expeditoarea):

Am plăcerea de a vă semnala publicația on-line a site-ului bilingv www.afroditacionchin.ro, dedicată Orizonturilor culturale italo-române și activităţii mele în acest cadru. Site-ul se va îmbogăți progresiv cu noi articole și subiecte de actualitate.
În ediția acum on-line, secțiunea în limba italiană, se pot citi, între altele:

- „Pentru mine traducerea este un modus vivendi”. Interviu cu Ljiljana Avirović
- Receptarea culturii române în Italia. Punctul de vedere al lui Ervino Curtis
- „Europa în condiție de migrant”: Claudia Azzola, poezii edite și inedite

Astfel am făcut cunoștință cu Afrodita Cionchin („ce nume exotic!”, mă gândeam, și apoi: „oare unde s-o pune accentul: Ciònchin sau Cionchìn?”) Și astfel Afrodita și revista ei, unică în felul său, atunci ca și acum, s-au intersectat chiar cu anii în care făceam primii pași în lumea traducerii de carte (eu mi-am făcut „debutul” în 2008 cu romanul lui Vasile Andru, Uccelli del cielo, proiect căruia i-a dat un imbold decisiv prof. Dan Cepraga de la Universitatea din Padova, unde am studiat limba română). Apoi am început să colaborez cu Afrodita în mod permanent din 2011: în fine, suntem aproape de aceeași vârstă. Și această coincidență calendaristică, cu un defazaj de doar câțiva ani, s-a aliniat apoi de-a lungul unui parcurs care, până azi, în 2020, anul aniversării unui deceniu al revistei, m-a regăsit alături de cea care m-a primit în barca ei ce odată cu trecerea anilor s-a transformat într-o superbă corabie ale cărei vele, umflate de vânturile culturilor noastre comune, au împins-o spre o călătorie incitantă, într-o continuă și reînnoită circumnavigație a civilizațiilor noastre surori.
Deja primele numere din „Orizzonti culturali” (la scurt timp, revista avea să fie însoțită de „geamăna” în versiune română) lăsau să se înțeleagă care erau coordonatele pe care Afrodita avea să direcționeze revista, cele pe care ea le cultivase încă din anii studiilor universitare, aprofundate apoi în demersul ei de cercetare pre- și postdoctorală: „interferențele culturale italo-române în perspectivă comparativă și interdisciplinară”. Pe acest teren, traducerea din și spre limbile noastre își găsea, așadar, un loc privilegiat și electiv în paginile revistei; iar eu, la început de drum, alături de alți colaboratori-traducători la fel ca mine, nu puteam să găsesc o oportunitate mai bună ca aceasta pentru a „căpăta experiență” oferind cu regularitate cititorilor italieni și români propuneri traductive care, primite întotdeauna cu entuziasm și interes de Afrodita, acopereau diversele sectoare ale uneia din cele două limbi: proză, poezie, eseistică și alte domenii culturale. A fost, așadar, o muncă de adevărată „ucenicie în ucenicie”, un stimulent puternic și entuziasmant, o activitate făcută cu pasiune care mi-a adus satisfacții imense pentru că îmi vedeam răsplătite eforturile și devotamentul.

Colaborarea cu „Orizonturi culturale” a fost și prilejul de a-mi lărgi propriile orizonturi de literatură română, privind curios și mai departe înspre epoci literare de care altfel nu m-aș fi gândit niciodată să mă apropii. Orientarea mea spre unii autori clasici o datorez tocmai spațiului și disponibilității pe care știam că le găsesc aici. Aşa s-a întâmplat şi în cazul autorilor români contemporani: nume de scriitori sau poeți inediți în Italia au avut astfel posibilitatea să găsească în paginile revistei o mică, dar prețioasă vitrină, o formă de vizibilitate care, oricât de mică ar fi fost, plăcea foarte mult autorilor înșiși, care răspundeau revistei cu recunoștință.
Munca redacțională care îmi ajunge punctual în fiecare lună nu e un scop în sine, nu înseamnă doar verificarea până la ultima virgulă, până la ultimul semn grafic, pentru ca totul să fie în ordine: pentru mine e în primul rând momentul unei îmbogățiri personale. Descopăr astfel și învăț lucruri noi, știri, informații de orice fel care îmi deschid perspectiva asupra unei multitudini de evenimente dintre cele mai diverse și semnificative: e un concentrat de cunoaștere de înaltă calitate, pe care trebuie să-l iei în doze mari.

Întrucât din cauza izbucnirii pandemiei de Covid-19 nu putem celebra împreună „aşa cum se cuvine” acest eveniment, gândul meu la final este să închin în sănătatea ta, Afrodita, a acestei etape, a acestei minunate realități, a acestei oaze de cultură pe care, cu tenacitatea ta, ai reușit să o faci înfloritoare; închin în sănătatea acestui spațiu viu, dinamic, valoros, de întâlnire și dialog între culturile noastre. La Mulți Ani!

Antonio Di Gennaro: Importanța secțiunii Spazio Cioran

Cioran e un autor foarte citit în Italia, chiar dacă încă e considerat un „outsider”, mai ales în mediile academice. Continuă să apară texte inedite, articole, recenzii. În plus, în decursul acestor ultimi ani au existat diverse momente de întâlnire, grație organizării de conferințe și zile de studiu. Un rol hotărâtor pentru promovarea și difuzarea operei lui Cioran în Italia trebuie atribuit, fără îndoială, muncii neobosite și lăudabile a Afroditei Cionchin prin revista „Orizonturi culturale italo-române”. Această revistă reprezintă un moment fundamental de legătură între două culturi, cea italiană și cea română, și în special de împărtășire a experiențelor filozofice și literare. În cadrul acestei valoroase reviste on-line e prezent un meritoriu Spazio Cioran, unde cercetători, traducători, admiratori ai gânditorului român au avut posibilitatea să-și exprime liber propria opinie și să ofere interesante sugestii de interpretare. În plus, un spațiu generos a fost dedicat (puținelor, dar înnoitoarelor) teze de licență realizate în Italia și dedicate gândirii lui Cioran. Spazio Cioran a devenit, aşadar, în foarte scurt timp, locul virtual în care converg diferitele voci despre acest autor, cu unicul obiectiv de a pune în valoare cercetarea și exegeza. Importanța unei astfel de secțiuni e într-adevăr strategică, pentru că reuneşte și ilustrează rezultatele unui dificil demers de reconstrucție istoriografică ce-i leagă în mod trainic pe cercetători, admiratori și simpli cititori. Dacă vocea lui Cioran e atât de răspândită în Italia, e și meritul acestui excelent canal, constant actualizat și cu un conținut foarte bogat, care a reuşit să intercepteze exigența de a uni, pe web, comunitatea consistentă și transversală a celor care-l iubesc pe Emil Cioran.