Orice Naş își are Nașul. La răscruce de tâlcuri (partea a V-a)

Scena V

După ce s-a trezit, a plecat la vânătoare și a primit diverse audiențe, o rutină aproape hărțuitoare, Pinocchio hoinărește țanțoș printre mulțime, ticluind alte năzbâtii.

FILFIZONUL de PASARELĂ reverențios:
Faceți loc Regelui din cetățuie!
Hîm, bateți toba... de carte!
Când crapă zorile
e primu-n culise care se zbânțuie.
PINOCCHIO efervescent în fața unui Gin Fizz:
Grații, hatâruri,
trai pe vătrai
eu sunt un Pașa
ce alandala altoiește
direct din rai!
PLEȘCAȘUL VIP de JILȚ MEREU LIPIT cu mare satisfacție:
Buciume puneți țara la cale!
Bravos Pinocchio
bate din pinteni,
că pe noroc ești tot călare!
PINOCCHIO pentru a avea consimțământul înaltei societăți se laudă în parte satisfăcut:
Noapte și zi
mereu răvășesc
mâțele în sac
le tot încâlcesc.
Ce profuziune
pentru un monarh...
RETEZESCU cu ton ispititor:
Turmentezi cetățenii
ființă ignobilă
ce fulgeri buimacă!
Baiul e mare,
țării îi arde mălaiul
iar jupânului îi arde de joacă.
Într-o zi vei cădea cu tot alaiul!
FILFIZONUL de PASARELĂ, FIGURANTUL TRANSHUMANT din GOLFUL MISTIC într-un total acord și mulțumiți de sine:
Un ebenist de lux, la modă
cu etichetele nescrise
pentru capul său greu
cu facultăți depline!
El e de meserie
o resursă
pentru cavale
cavaleri
măgari, nerozi
și șopârlițe carpatine.
PINOCCHIO urmând crescendoul face plinul de sine pentru trei:
Toți mă invocă
și mă tot bălmăjesc
șlehte, camarile
ce felurime!
RETEZESCU, STÂNGIST la CÂRMA NECURMATĂ,  ALUNELU BISAT și INVECTIV,  BURICUL BIPOLAR, ANAVETISTULUI MASCAT abătuți, frustrați și dezacordați:
Cu fitece ștampilă
alunecă o șindrilă,
o ciumăfaie
printre mușuroaie
mulțimea va ancheta!
Câte brașoave și câte giumbușlucuri,
din partea unui arivist și pișicher...
Ce sacrilegiu să incriminezi
sacra regalitate.
Dacă aista-i rege,
atunci el este un rege
total dezechipat de caracter!
Pinocchio vai, vai, vai
mila Celui de Sus
să te pândească scai!
BAR-BOLOVAN, CINICESCU îl observă pe Pinocchio cu dispreț:
Cunoașteți voi un împărat
care își drămuiește lungul nasului?
Mai bine rușinosul
roade osul
sau dă bir cu fugiții...
S-a învățat așa de bine… dezbrăcat
că i-ar plezni obrazul de rușine
îmbrăcat.
Tulai, săriți!
Pune la încolțit o flecăreală
țepoasă ca un mărăcine.
PINOCCHIO zeflemitor:
De când era lupul cățel
voi pierdeți timpul de pomană,
mă îmbrăcați
mă dezbrăcați,
mă tot vestiți de bogdaproste,
Calul Troian l-ați înnoit măgar
și toți țânțarii îs călușei la bâlci.
Samarul vostru este prea mare pentru mine
eu care sunt un miel între o caravană
de măgari... într-o ureche,
și toți cu nasul împlântat 
în ciorba mea.
Mânați măgarii de aici! 
MACHIAVELLI scandalizat:
Delfinul meu, la curtea ta nu-l face pe bufonul pentru
„că cel care ocupă un stat trebuie să știe dinainte toate cruzimile pe cari trebuie să le săvârșească, și trebuie să le facă pe toate dintr-odată pentru ca să nu trebuie să le ia mereu de la început. [...] Căci nedreptățile trebuie săvârșite toate dintr-odată, pentru ca oamenii gustându-le mai puțin timp, să le găsească mai puțin grele; iar binefacerile trebuie făcute încetul cu încetul pentru ca să le simțim savoarea vreme mai îndelungată.”*
PINOCCHIO umflându-se în pene, dar strângând din dinți susține aparent spusele lui Machiavelli:
Hm... acceptabil, vom învoi o diligență în două sensuri.
(stânjenit murmură către public)
Cine să mai priceapă
un om cu tâlc care se ține tare în șaua de unde-mi grăiește!
Toți îl vedeți, dar nasul meu de talie e de prepelicar
Vânează orice noimă că deh... iar sunt pe post de iapă!

Pinocchio se aproprie de un mic grup din care fac parte Pleșcașul VIP de Jilț mereu lipit, Filfizonul de Pasarelă și Figurantul Transhumant din Golful Mistic. Aceștia în prezența lui Pinocchio dezvăluie încetul cu încetul o pânză albă care acoperă un monument.

PINOCCHIO la vederea monumentului deschide ochii mari după care schimbă îndată discursul și se scufundă într-o profundă admirație:
S-a suit trompa pe piatră
și-a făcut pe dracu-n patru!
(Luând batista își suflă nasul după care continuă să măsoare cu privirea monumentul scărpinându-se în cap. După o lungă respirație)
Coada lui mititelu, e tocmai nasul meu?
Ditai coloană infinită... Musai e să miros!
(către public trece brusc de la încântare la dezgustare)
Dar ce duhoare...
TOT-E-DE-MILĂ foarte animat recunoaște:
A fi sau a nu fi cu nas de ceară.
Acu îl paște prăjina.
BAR-BOLOVAN, DE-JALE TÂNJALĂ resemnați:
Iar nici o măguleală pentru noi.
PLEȘCAȘUL VIP de JILȚ MEREU LIPIT slugarnic tușește pentru a ascunde cuvintele pe care tocmai le-a auzit, apoi continuă să bâiguie cu accent franțuzesc:
Pardon,
(către Pinocchio)
bonjour finesse
chapeau,
ramificată-n desfătare
e imperială pompa etalată.

Cu pași măreți peste măsură, Pinocchio care nu-și mai încape în piele iese din scenă împreună cu escorta sa formată din Pleșcașul VIP de Jilț Mereu Lipit, Filfizonul de Pasarelă și Figurantul Transhumant din Golful Mistic. Foarte contrariați Tot-E-De-Milă, Buricul Bipolar, Anavetistului Mascat, Bar-Bolovan pleacă și ei în șir unul după altul.

CINICESCU uitându-se în jur după posibili complici, foarte hotărât:
Pinocchio se crede El Dorado.
Ia hai să-i dăm Pin-geaua!
DE-JALE TÂNJALĂ sughițând foarte însuflețit:
Hic, Pin-Gică al nostru face ce face și întruna ne instigă.
Tovarăși, dragi prieteni... hic!
Punem sau ba de mămăligă?
STÂNGIST la CÂRMA NECURMATĂ chițibușar:
Până ce fierbe apa, la starea lui de grație să-i dăm o lovitură.
E plin de aere și toate îs moțate!
Cât vezi cu ochii îi proptit cu un ochi la făină
și altul la slănină.
Niscaiva colb să-i cârmuiască fundătura
spre orbitorul mit al peșterii
de sub Cetate.
ALUNELU BISAT și INVECTIV punitiv arată în depărtare niște garduri... imaginare:
Vox populi grăiește:
după orișice gard vopsit
găsim o vizuină de leopard ursit
care neîndoielnic a legat cartea de gard
cu tot cu bibliotecă!
Să ducem în arenă carieristul,
să-l ruinăm printre gorile,
lei, urși, tigri și lupi. Olé!
MEZANIN-CIUC precumpănit:
Pe cale de dispariție sunt cam toți
iar riscurile-s mari dragi patri-hoți.
Nu mai umblați cu mâța-n traistă
că e deja trecută-n calendar.
SALTIMBANCUL ALOPAT:
În calendar?
O fi pisica popii...
MEZANIN-CIUC evlavios:
Mâța noastră Blajină
(sperios)
dar care zgârie rău
de fapt este un cotoi din piscuri carpatine.
CADRILUL CENTRIFUGAL conspirator, agitând mâinile în sens rotatoriu și contradictoriu împărtășește celor prezenți presimțirea sa:
Din pisc cotoiul se tot tocmește cu o vulpe.
Doi pezevenghi, conspiră azi,
conspiră mâine
numai găinării alese și de rang.
Munca în echipă între un cotoi jupân
și-o vulpe căuzașă
e ca un bumerang ce nimerește în ștreang.
PAN-CRONICARU, DE-JALE TÂNJALĂ rezumând în șoaptă:
Ca să păzească în Parlament
se zice că-s însărcinați să intre numai pe furiș.
Au spor de risc ca supliment
și cizme pentru mlăștiniș.
(după o scurtă pauză în care toți cei prezenți se privesc între ei cu suspiciune)
Urzeala-i ca urzeala
dar năvădeala e mistreață!
Să punem în alertă o brigadă?
Să inculpăm năvala?
SALTIMBANCUL ALOPAT luând câteva picături de valeriană:
Ioc! Mai bine apelăm la marii sfetnici
pentru a iscodi domol și-n tihnă
unde-s pitite și finite slăvitele virtuți
morale, spirituale, intelectuale.
DEMI-CRANIAN nițel alergic:
Nu faceți treaba în doi peri...
De-a fir a păr că trebe musai despicat în patru.
Voi iscodiți-i pe bandiți!
CINICESCU cu tupeu:
Cotoiul are nouă vieți
dar în nici una a frecventat cei șapte ani de acasă,
de aceea cred că-i tocmai bun
(ironizând)
ca-n Pinul nostru roditor
el să arunce ceva pietre.
CÂT FÂSÂIT din RĂSUCIT amuzându-se ironizează o reverență:
Pinus Excelsior...
sărmanul, la omul strâmtorat nici pietrele nu trag.
DEMI-CRANIAN suspicios face un salt ca Hopa-Mitică iluminându-se instantaneu:
Are adeverință de sărman sau trage toate spuzele pe tortul lui?
CÂT FÂSÂIT din RĂSUCIT:
Mai mare mila ne e de el,
dar de noi toți sărmanii inima tare ni se rupe
căci ne-am cam lămurit cu toții că
la Pinul lăudat să nu te duci cu sacul.
DE-JALE TÂNJALĂ cu ton elegiac:
Plăsmuirile regilor sunt adevărările săracului.
Sărmanul, strâmtoratul se va preface în cămilă
ca să se poate furișa printr-o despicătură
fie și cea a acului.
(cu ton comemorativ)
Cine ajuns la aman
dădea regatul pentru un cal,
cine pentru o țigară...

Cu toții părăsesc scena murmurând conspirativ între ei.

Elisabeta Petrescu
(nr. 12, decembrie 2025, anul XV)