Orice Nas își are Nașul. La răscruce de tâlcuri (partea a VI-a)

Scena VI

Deasupra tronului atârnă o staderă dezechilibrată. Pinocchio, scrutând-o de pe tron, își sincronizează mișcarea cu cea a talerelor care își schimbă în mod repetat greutatea. Multe și disparate sunt personajele care îl spionează de la distanță.

PINOCCHIO comparând concordanța fiecărei înclinații:
E oare legea diferită pentru toți
și fără nici o dârăde discriminare?
Ce estimare aveți?
MACHIAVELLI binevoitor:
Un Principe exprimă în mod covârșitor majoritatea.
El stăpânește, meșteșugărește
știința ocultă dar nobilitară a Dreptului.
(citindu-i lui Pinocchio din manual)
Pinocchio, fi bărbat! Ca și strateg, ca și cruciat, observă
„că oamenii trebuie să fie sau amăgiți, sau cu totul nimiciți; căci dacă le este chiar cu putință să se răzbune pentru un rău, ușor, nu o pot face însă pentru un lucru grav ce s-ar fi săvârșit împotriva lor: astfel că răul pe care îl faci unui om trebuie să fie de așa fel încât să nu ai a te teme de răzbunare”.*
DOZATORUL PENDULAR fără să îi fi dat lui Pinocchio de știre, sporovăind printre dinți, intră cu Anavetistului Mascat pentru ca să inspecteze pe furiș stadera:
Păi ăsta-i putred de bogat
stupește când sentințe când semințe
deliberate și executate de mărul discordiei.
ANAVETISTULUI MASCAT șoptește Dozatorului Pendular:
Un zgârie-brânză pricopsit,
un goliardic marcator de gologani,
un îmbuibat ce ne prăjește în ceață.
Noi paștem buruieni doar ca să îi fim de leac.

Dozatorul Pendular și Anavetistului Mascat ies din scenă boscorodind.

PINOCCHIO cu picioarele puse la înmuiat într-un lighean, meditând la cuvintele lui Machiavelli, decide să acționeze fără întârziere:
Sunt vlăguit de cazne și belele.
Eu patronez cu maleolele în podmol
dar multe sape îs țintuite către vițele mele mâzgoase.
Eu temperez în apa colonială
un pediluviu remontant și universal
pentru toți malițioșii robi costumați, zebrați
în penitență la baia penală.
La Ministeru’ Înduioșării
în defensiva somnolentei mele rațiuni
cu vrednicie ce lege s-a trasat?
BRÂNZOVENESCU cu o balanță de mână dereglată dă buzna în mod surprinzător din spatele tronului:
Doar pentru voi, zeu
pogorât ca din clișeu
pe orișice meleag că-i roșu, galben sau verde ca și bila,
un adevăr ino-Pinat, pe jumătate gol în toiul iernii
drept hrană lupilor flămânzi
ce vor să iasă afară din pădure goi, jilavi și plăpânzi.
Sărmanii lupi, o să-i mănânce oaia!
PINOCCHIO cu mare zor ia în considerare diverse contingențe:
Brânzovenescu sunteți burduf de carte
dar totul îi prea de oaie!
Elaborați și difuzați o epitomă,
pentru toți cei care împărăția mea răzbat.
BRÂNZOVENESCU pregătit pentru o nouă potlogărie:
Pe nemâncați îi conservăm la sec
iar la uscat ținem însetoșații,
iar dacă vor cumva să se răzbune
în mod elementar și franc
ne facem că tot plouă neîntrerupt.
PINOCCHIO:

În toată învălmășeala ce facem cu nudiștii?

BRÂNZOVENESCU nu prea convins:
Oare să-i încotoșmănim?
(cu aer de vizionar)
Halt!
La o revizie am descoperit un oarecare plin pe dinăuntru,
dar pentru despuiați regula-i una:
goi au venit la noi, golași să tot colinde!
PINOCCHIO:
Ce oameni fără căpătâi, să vânture în lume accelerat!
BRÂNZOVENESCU plictisit:
Iar navetiștii noștri cam rapiduleți
să tot vânture țara în lung și lat...
PINOCCHIO:
Cu pirpiriii, betegoșii și sfrijiții?
BRÂNZOVENESCU necruțător:
Să-i mântuim într-un foburg.
PINOCCHIO:
Dar ce meteahnă este să vă tot franțuziți așa,
de ce într-un foburg? Spuneți-mi răspicat pe limba mea.
BRÂNZOVENESCU drastic și răspicat dar mulțumit:
Adică într-un hotar de mahala.
Înaltul meu clement, să-mi fie cu iertare...
Din dragoste de nație și popor
și pentru înțelesul tutulol
să-i isprăvim subit și dintr-o dată
cu toți codașii băștinași, funcționărașii
osândiții și ocnașii.
PINOCCHIO simulând iluminarea:
Aha!
(îngăduitor, cu brațele prăbușite)
Un corolar la arta consolării?
BRÂNZOVENESCU zeflemitor:
E o chestiune a claselor de rând, deci carpe diem!
Poarta e larg deschisă-n grădina Domnului
și multe fețe-s la păscut eternitatea
călcându-se dibaci pe bătătură
pentru că vor să sară gardul.
O competiție foarte longevivă...
(chicotind în sinea lui)
... pentru toți orbii de durere și toți șchiopii
să prididească pe colivă
ca să înhațe ultima bomboană
a celui ce înmână ortul popii.
(bătându-și foarte satisfăcut unul din buzunare)
O filieră chiar foarte remunerativă.
PINOCCHIO vacilant:
Că-s oi sau capre,
pui de bogdaproste
musai un păstorel la tot ce paște!
BRÂNZOVENESCU destul de vag:
Mda un ceaușel morțiș la Marea Poartă...
Dar că tot suntem la pomeni
ca să nu batem la ochi celor ce rătăcesc în ceață
un reflector cu fază ultrascurtă.
PINOCCHIO digresiv:
Brânzovenescu parcă ați fi un traficant,
sămăluiți prea iute.
Pretind o limită la toată goana aceasta,
deus ex machina.
(șovăielnic)
Elucidați-mă, dar cu neștiutorii, dezinformații și inculții
ce putem face?
BRÂNZOVENESCU:
Să îi lăsăm să-și sape singuri groapa.
Nu se cuvine să-i scoatem din pământ, din a lor iarbă verde.
(cu aer evocator)
Deci dară, că tot vorbim de iarbă
și-n consecință de legile naturii
din moși simandicoși
și economicoși
avem o pildă
anume câte accize
atâtea frunze!
(în sinea lui)
Sau oare-i invers?
Dar dacă frunzele dispar cum o să mai justificăm accizele?
(către Pinocchio îngrijorat)
Să încercăm să stăvilim cutuma strămoșească?
Și-apoi să nu vă fie cu bănat
dar e mai bine să n-ajungem de clacă.
Cine-i băgat la sapă,
tot la sapă să dăinuie
că altminteri cu mapa
cine o să mai bântuie?
PINOCCHIO scărpinându-se:
Cumva mapa era ruptă din rai?
BRÂNZOVENESCU absolutist:
Sfântă, și cum îi Sfântul și Colacul...
Păi! Să nu distrugem calimera.
Mapa e de neînvins, hehe! e pioniera...
Trebuie s-o protejăm, e monument!
(cu pedanterie)
Să isprăvim contraatacul.
Curmați orice intenție de dojană a păcătoșilor,
este o dara mare!
(banalizând)
Mulți îs mici fripturiști utili ca să ne scoată cuiele
care tot prisosesc în cizme
și cum cuiul cu cuiul...
PINOCCHIO întrerupe grăbit:
Micii cu micii...
(înghițind în sec)
... și cu bere. Dar cu mai marii fripturiști?
BRÂNZOVENESCU terorizat:
Eu am la inimă un cui înțepenit
iar voi mă stânjeniți cu.... cuiul lui Pepelea.
Un răposat mare și înțelept spunea
ține-te în pielea ta, ca să nu dai de belea...
(inspirat)
În cazul fripturiștilor îi facem aliați
dar mai întâi ne camuflăm caimacul!
PINOCCHIO convins că a găsit o soluție, aproape înduioșat, solicită o confirmare:
Să ne ajute în alinarea amărâților
că la ananghie, cu carnea pusă-n saramură
sun mulți înghesuiți.
BRÂNZOVENESCU conspirativ și grijuliu:
Nu șovăiți cu necăjiții, au mult amar de înecat.
Mișună pretutindeni și între ei se calcă-ntruna pe bombeu.
Când sunt pe punte, când în luntre,
nu poți să-i stăpânești pe toții într-un careu.
Mai bine, cu un scufundător calificat,
îi orientăm spre o apă mai dulceagă dar adâncă.
PINOCCHIO dezorientat:
E aberant, nu înțeleg nimic.
Da-ți grai păcătoșeniei.
BRÂNZOVENESCU disculpându-se:
Mulți văd, insuficienți sunt cei care înțeleg.
Ce dacă gura păcătosului un adevăr grăiește.
E aproximativ iertată, oarecum,
deci va să zică mai mult de jumătate...
greșala împărtășită.
PINOCCHIO străduindu-se să dezaprobe:
Dar eu, Cap al acestui norod,
nu, nu... nu împărtășesc deloc
și sunt total în dezacord.
(îngăimător)
În vis o zână înțeleaptă
m-a implorat să țin balanța dreaptă...
BRÂNZOVENESCU politicește:
Eu, norodul
(către public)
... nărod și onoratul public suntem extrem de versați.
Voi sunteți capul care face,
noi, să avem iertare... acea regiune care trage.
PINOCCHIO alarmat:
Trage de ce? În cine, cum, care-i primejdia ce mă paște?
Simt cum pătrunde jungherul la os,
îmi încercați din răsputeri răbdarea.
BRÂNZOVENESCU dăscălește:
Cu multă caznă și răbdare
orice năpăstuire injustă
te-ajută să-ți croiești pavaj în drumul lung,
plin de intenții bune, prin vasta mare!
PINOCCHIO neliniștit:
Mă văd cam diluat...
BRÂNZOVENESCU convingător dar cu fățărnicie:
Regelui meu un ultim regealâc și o povață,
apa botează dar și diluează...
iar prinsă la strâmtoare
regenerează
regenții vii și morți.
În calitate de unicul Pios de soi
triați un sfânt,
căci la nevoie nici studiile înalte
târâș-grăpiș
pe Băncile din uz ieșite ale Școlii,
nici Banca Apărării
vă mai pot ajuta.
Numai la Banca Duhului smerit
o rugă mică
răstoarnă amenințarea mare!

La invocarea sacrului, Mărgica Celestă apare într-o clipă. Înțelegând motivul invocării, se ia cu mâinile de păr. Brânzovenescu, fără să fie văzut de Pinocchio, spală imediat putina prin spatele tronului.

PARTIDICUL TROSC PLEOSC adulator, cu maniere fistichii, intră fluturându-și volanele și jaboul:
Venedict venetic venerat, ce înzestrare și maniere!
(luând ligheanul de la picioarele lui Pinocchio, aruncă apa la întâmplare)
Să închinăm vinul sfințit pentru profituri încă tăinuite!
PINOCCHIO neîncrezător și neîndemânatic, înșfăcând cu o mână mantia o folosește la ștersul picioarelor întrebuințând cealaltă mână pentru ca să își pună ciorapii și pantofiorii:
Hm, hm... ce complezanță smălțuită,
o propagandă învăpăiată ce iscodește un trofeu.
Eu la cadastru am doar un conac și încă îmi caut zestre.
Scuzii sunt cam pe ducă, mi-au spus deunăzi de la ghișeu.
Până și Șopârlița a confirmat!
PARTIDICUL TROSC PLEOSC uluit:
Sire, insinuați congratulații ambigue?
PINOCCHIO indignat:
Da-ți lustru spuselor șirete.
Sunteți un Ufo-Trofic acentric și acrobatic
care își duce traiul în arii... de operetă.
Am să vă vând la preț redus, din propria garderobă,
șapte cămăși de forță înlăcrimate și subscrise
cu o șocantă măiestrie de către un... o VIP... eră confidențială.
PARTIDICUL TROSC PLEOSC:
Subscrise? Adică, va să zică?
PINOCCHIO trist, cu voce tremurândă, simulează că caligrafiază cu litere mari:
Când mă gândesc la oful meu
mi se tocește rău memoria.
Așa zicea:
să-l Pin!... geliți cu grijă
când Pin!... tenogul o să râvnească să-și ia tălpășița
ori către cușca unui câine mare
fără covrigi în coadă,
ori înspre mititica...
(continuă decis)
În ceea ce privește a voastră inițiativă
de a siropa seva princiară,
eu cred că-i doar o agregație concretă
de fanfaronade utopice și utopiste
iar voi sunteți o muscă...
artificială.
(amenințător către Partidicul Trosc Pleosc după care către ceilalți prezenți)
Am să vă trec în catastif!
Străjeri, mânați către surghiun
căciulile de muște împoporate,
venite în lanțla miere!

Pinocchio rămâne de unul singur. Brânzovenescu încă ascuns în spatele tronului, Partidicul Trosc Pleosc și toate celelalte personaje mai puțin vizibile de pe scenă dau năvală ca să se îndepărteze de Pinocchio și străjeri.

Elisabeta Petrescu
(nr. 1, ianuarie 2026, anul XVI)