După apariţia volumului Călătorie nesfârşită (Rao, Bucureşti, 2010, traducere de Afrodita Carmen Cionchin), vă propunem un dialog cu Claudio Magris, unul din cei mai importanţi scriitori contemporani. Un dialog despre semnificaţia călătoriei în viaţa şi scriitura sa, dar şi despre legăturile sale cu universul cultural românesc: întâlnirea cu locurile şi civilizaţia românească în călătoriile danubiene, legătura umană şi literară cu Norman Manea şi Dieter Schlesak, interesul profund, ca germanist, pentru cultura germano-română, interesul pentru cici şi ciribiri, adică istro-românii, şi posibilitatea supravieţuirii lor în lumea actuală. 

Claudio Magris: „Am perceput România ca pe o unitate în diversitate”

Pornind de la reprezentarea spaţiului românesc în cunoscutul volum Danubius, am realizat un interviu cu scriitorul triestin Claudio Magris despre felul în care a receptat specificitatea centrală şi est-europeană a locurilor pe care le-a vizitat în timpul celor patru ani de peregrinare de-a lungul Dunării (1982-1986). „Am fost în România de mai multe ori – ne-a mărturisit Magris – însă prima dată am văzut numai Timişoara şi o parte din Banatul românesc. Am trăit o experienţă foarte puternică şi total diferită de ceea ce a fost apoi, pentru mine, România propriu-zisă, pe care am evocat-o într-un alt capitolul danubian”. 

Parafrazând unul din titlurile de succes ale lui Claudio Magris, şi anume Microcosmosuri, vă propunem un itinerar cultural în Bisiacaria, un teritoriu al provinciei Gorizia, situat între Carso şi Marea Adriatică, delimitat la est şi la vest de râurile Timavo şi Isonzo. Este un teritoriu cu un total de circa 60.000 de locuitori. În această zonă se vorbeşte un dialect venet antic, dialectul bisiàc al cărui nume are origini contestate şi acum: potrivit unei ipoteze mai credibile ar proveni din slavul bezjak „fugar,  exilat”. Traducere de Afrodita Carmen Cionchin.

În acest număr propunem un alt itinerar cultural din „microcosmosurile” descrise de Claudio Magris, şi anume printre sorabii - sau sorbii - din regiunea Lusacia din statele Saxonia și Brandenburg, aflate în estul Germaniei. Este vorba despre circa 70.000 de persoane, „unul dintre cele mai mici şi mai puţin cunoscute popoare din Europa, un popor slav cu o individualitate naţională şi lingvistică aparte”. Oraşele lor cele mai importante sunt Bautzen/Budysin (capitala Lusaciei de Sus) şi Cottbus/Chóśebuz (capitala Lusaciei de Jos). Traducere de Afrodita Cionchin.

Publicăm, în exclusivitate în română, cu acordul prestigiosului cotidian „Corriere della Sera”, amplul articol dedicat de Claudio Magris lui Dieter Schlesak, la apariţia romanului L'uomo senza radici (Omul fără rădăcini), Garzanti, Milano 2011. Cu spiritul său acut, Magris arată cum „Schlesak a reuşit într-o întreprindere care nu mai părea posibilă: să vorbească, în termini noi şi originali, despre Shoah. Călătoria pe care a întreprins-o în spaţiu şi timp este o călătorie în concreteţea extremă şi în înstrăinarea cea mai radicală”.Traducere de Afrodita Cionchin.

Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.