BIBLIOTECA ORIZONTURI

În Biblioteca Orizonturi ne propunem să reunim atât opere edite (volume în format pdf integral sau parţial, precum şi articole individuale în pdf), cât şi extrase inedite din opere italiene în traducere românească - proză, eseistică, poezie, pe care le publicăm în mod constant în paginile revistei noastre. Pentru îmbogăţirea secţiunii operelor edite, adresăm o călduroasă invitaţie editorilor şi operatorilor culturali în general să îşi aducă propria contribuţie la biblioteca noastră, pe care o punem la dispoziţia tuturor celor interesaţi, permanent consultabilă online.



BIBLIOTECA ORIZONTURI DE ARTĂ

O secţiune distinctă este Biblioteca Orizonturi de Artă în care publicăm integral, în format pdf, atât cărţi editate (volume individuale, volume colective, volume traduse, monografii, cataloage şi albume), cât şi lucrări inedite (teze de doctorat/master/licenţă etc.) referitoare la arta românească şi la arta italiană, precum şi la legăturile şi interferenţele cultural-artistice italo-române. Invităm în acest sens artiştii, editorii şi operatorii culturali în general să contribuie la îmbogăţirea acestei biblioteci pe care o punem la dispoziţia tuturor celor interesaţi, permanent consultabilă online.



BIBLIOTECA ORIZONTURI ISTORIE

În secţiunea „Biblioteca Orizonturi Istorie” ne propunem să publicăm integral, în format pdf, cărţi, cataloage şi articole de specialitate dedicate legăturilor şi interferenţelor italo-române de-a lungul istoriei până în epoca contemporană. Avem aici publicaţii atât în limba română, cât şi în limba engleză, în vreme ce publicaţiile în limba italiană le reunim în secţiunea Biblioteca Orizzonti Storia. Adresăm o călduroasă invitaţie colegilor istorici să îşi aducă propria contribuţie la biblioteca noastră, pe care o punem la dispoziţia tuturor celor interesaţi, permanent consultabilă online.


SECŢIUNEA EDITE. PROZĂ, POEZIE, CRITICĂ


„Aforismul în Italia”. Din Antologia Premiului «Torino in Sintesi»

În 2011 a apărut, la Editura Focus, volumul bilingv Aforismul în Italia. Antologia Premiului “Torino in Sintesi” / L’aforisma in Italia – Antologia dal Premio “Torino in Sintesi”, îngrijit de Fabrizio Caramagna, prefaţă de Valeriu Butulescu şi postfaţă de Anna Antolisei, traducere de Simona Enache. Prezentăm o suită de aforisme semnate de Fabrizio Caramagna, Maria Luisa Spaziani, Alberto Casiraghy, Sandro Montalto, Roberto Bertoldo, atât în versiunea românească cât şi în original.



„Antologia aforismului românesc contemporan” publicată în Italia

De curând a apǎrut ȋn Italia, la Editura Genesi din Torino, colecţia Aforisticamente, Antologia dell'aforisma romeno contemporaneo (Antologia aforismului românesc contemporan), traducere de Alina Breje, în colaborare cu Fabrizio Caramagna care semnează şi prefaţa. Volumul, publicat sub patronajul cultural al Academiei Române din Roma și al Asociației Italiene pentru aforism, conţine peste o mie de aforisme şi este prima antologie a aforismului românesc apărutǎ în Italia. Ea cuprinde 20 de autori reprezentativi, selectaţi din cincizeci de scriitori contemporani de aforisme.



Luigi Accattoli, „Karol Wojtyla. Omul sfîrşitului de mileniu"

Tocmai s-a încheiat la Roma un ceremonial neobişnuit, chiar unic, cu „patru papi”. Ioan Paul al II-lea şi Ioan al XXIII-lea au fost declaraţi sfinţi de către Papa Francisc, în prezenţa lui Benedict al XVI-lea (demisionarul de anul trecut). La solemnitatea din 27 aprilie au participat un milion de pelerini, 24 de şefi de stat, peste 1.000 de cardinali şi episcopi. Laszlo Alexandru evocă un alt moment de excepţie, când Ioan Paul al II-lea, recentul sfânt, a făcut o vizită la Bucureşti, în 7-9 mai 1999. Un şef al bisericii catolice venea să viziteze, în premieră absolută, o ţară majoritar ortodoxă.



Ingrid Beatrice Coman: „Amanet pentru mămici”

În Italia a apărut volumul bilingv Satul fără mămici / Il villaggio senza madri (Rediviva Edizioni, 2012) de Ingrid Beatrice Coman. Cartea cuprinde „zece povestiri care se cereau aşternute pe hârtie. Eu n-am făcut  mare lucru – mărturiseşte autoarea. Am încercat doar să ascult, în smerită tăcere, în acele momente sacre ale zilei în care totul tace, totul doarme, şi atunci poţi să auzi, abia abia şoptită, vocea ascunsă şi misterioasă a celor care nu vorbesc niciodată, ci doar trimit în lume freamătul inimii lor, cu speranţa că cineva îl va culege şi îl va povesti”.



Ingrid Beatrice Coman: „Creionul roşu"

„Doamna m-a pus să desenez. Mi-a spus fă o familie, Lili, aşa cum o vezi tu. Şi eu am mâzgălit oameni mulţi care mergeau în toate direcţiile, de parcă ar fi vrut s-o şteargă de pe foaia mea. Apoi am luat creionul roşu şi i-am unit pe toţi şi doamna m-a-ntrebat ce-i aia şi eu i-am zis e dragostea care-i ţine împreună şi le leagă inimile una de alta, oriunde ar fi. Asta e familia. Doamna a zâmbit şi mi-a spus că e cea mai frumoasă definiţie pe care a auzit-o vreodată”. Din scriitura „migrantă" din Italia, o emoţionantă povestire semnată de Ingrid Beatrice Coman.



Elena Ferrante: „Frantumaglia” în avanpremieră

Frantumaglia de Elena Ferrante este în curs de apariție la Editura Pandora M, colecția Literary Fiction, în traducerea Ceraselei Barbone. Cartea autobiografică a scriitoarei de succes Elena Ferrante, intitulată La frantumaglia, a apărut în 2003 la Edizioni e/o din Roma, fiind ulterior reeditată şi îmbogăţită. Editura Pandora M a scos şi toate volumele Tetralogiei Napolitane. Publicăm în avanpremieră în traducere românească dialogul Elenei Ferrante cu Marina Terragni, jurnalistă şi scriitoare, şi cu Luisa Muraro, filosof, în jurul unei teme incitante: valoarea erotică a corpului uman.



Mimmo Fiorino: „La volanul lui Einaudi”. Avanpremieră

„Giulio Einaudi detesta o grămadă de lucruri, iubea o grămadă de lucruri şi avea o grămadă de obsesii. Iar eu am plimbat toate aceste grămezi vreo doisprezece ani. Mă simt de parcă aş fi fost şoferul istoriei literaturii ultimelor decenii, chiar dacă scrisă diferit faţă de manualele şcolare”. Cel care ne oferă această mărturie este Mimmo Fiorino, şoferul personal al lui Giulio Einaudi (1912-1999), fondatorul în 1933 al celebrei edituri torineze care îi poartă numele, în cartea La volanul lui Einaudi (Ed. Pavesiana, 2013), tradusă de Cerasela Barbone, din care publicăm un fragment în avanpremieră.



Claudio Magris, „Călătorie nesfârşită”: Bisiacaria

Parafrazând unul din titlurile de succes ale lui Claudio Magris, şi anume Microcosmosuri, vă propunem un itinerar cultural în Bisiacaria, un teritoriu al provinciei Gorizia, situat între Carso şi Marea Adriatică, delimitat la est şi la vest de râurile Timavo şi Isonzo. Este un teritoriu cu un total de circa 60.000 de locuitori. În această zonă se vorbeşte un dialect venet antic, dialectul bisiàc al cărui nume are origini contestate şi acum: potrivit unei ipoteze mai credibile ar proveni din slavul bezjak „fugar,  exilat”. Traducere de Afrodita Carmen Cionchin.



Claudio Magris, „Călătorie nesfârşită”: sorabii din Lusacia

În acest număr propunem un alt itinerar cultural din „microcosmosurile” descrise de Claudio Magris, şi anume printre sorabii - sau sorbii - din regiunea Lusacia din statele Saxonia și Brandenburg, aflate în estul Germaniei. Este vorba despre circa 70.000 de persoane, „unul dintre cele mai mici şi mai puţin cunoscute popoare din Europa, un popor slav cu o individualitate naţională şi lingvistică aparte”. Oraşele lor cele mai importante sunt Bautzen/Budysin (capitala Lusaciei de Sus) şi Cottbus/Chóśebuz (capitala Lusaciei de Jos). Traducere de Afrodita Cionchin.



Luigi Pirandello: Să (re)descoperim nuvelele scriitorului sicilian

Anul acesta, în care lumea literară sărbătoreşte 150 de ani de la naşterea lui Luigi Pirandello (marele prozator şi dramaturg italian căruia în 1934 i s-a acordat premiul Nobel pentru literatură), nu se putea încheia decât cu un volum Pirandello. La editura Humanitas va apărea în aceste zile un volum de douăzeci şi şase de nuvele ale scriitorului sicilian în traducerile lui Mihai Banciu şi Florin Chiriţescu. Prin acest volum, îngrijit şi prefaţat de Miruna Bulumete, cititorul e invitat să descopere nişte excepţionale proze de scurtă respiraţie, alese pentru a oglindi diferitele etape ale creaţiei pirandelliene.



George Popescu: Casă singură așteptând în picioare"

Publicăm integral, în format pdf, volumul Casă singură așteptând în picioare (Ed. Eikon, Bucureşti, 2018). George Popescu este, în egală măsură, poet, eseist, critic literar și un remarcabil traducător. Antologia sa selectează poeme edite și inedite din volumele Scrisori către Lady Di (2004), Valul de sticlă (2005), Poemul etanș (1989), Oaspete în oglindă (1999), Magna impuritas (1998), Știința veselă (1991), Al treilea sex (1981), Anamorfoze (inedite datând din 1983), Uimiri răvășite (culegere de poeme din anii ’60, apărute în reviste), Mâini ridicate (poeme din anii ’70), Addenda (inedite ocazionale).



George Popescu: Lucian Blaga şi paradigma gândirii europene"

Publicăm integral, în format pdf, volumul George Popescu, Lucian Blaga şi paradigma gândirii europene (Ed. Aius, Craiova, 2011). Autorul porneşte de la premisa că, „analizând retrospectiv destinul exegetic al operei lui Lucian Blaga, constatarea unui interes imens, cantitativ si calitativ, neegalat probabil decât de acela arătat operei eminesciene, nu poate fi lipsită de disconfortul corelativ al unei alte constatări: cu puţine excepţii, despre Blaga s-a scris relativ grăbit, cu un abia disimulat sentiment al «parţialităţii», al «marginalului». Aproape de fiecare dată sub presiunea unei nevoi conjuncturale”.



George Popescu: Provocarea indicibilului"

Publicăm integral, în format pdf, volumul Provocarea indicibilului (Editura AIUS, Craiova, 2007) semnat de italienistul şi criticul George Popescu: „Studiile pe care le-am inclus în acest volum sunt efecte ale unor lecturi-analize, cu asumat caracter proiectiv, recurente prin ani, ale poeţilor de care autorul s-a simţit şi se simte intim legat şi prin operele cărora tentează să articuleze un discurs meta-poetic propunând un parcurs al poeticii italiene de la Leopardi la Mario Luzi”, trecând prin Eugenio Montale, Pier Paolo Pasolini şi Andrea Zanzotto.



Emil Raţiu: „Dumnezeu s-a născut în Dacia”. Revoluţia din '89

În amintirea Revoluţiei din 1989, publicăm un fragment din romanul Dumnezeu s-a născut în Dacia de Emil Raţiu, apărut anul acesta la Editura Ideea Europeană. Cartea îmbină realismul cu basmul şi utopia, realitatea concretă a faptelor cu realitatea impalpabilă a cugetului şi a imaginaţiei. Astfel, un episod din istoria recentă a României – dintre 1940, anul marilor rapturi teritoriale de la toate punctele cardinale ale hotarelor României Mari – şi anul 1989, anul Revoluţiei – se leagă ca într-o istorie paralelă, pe două planuri, cu istoria vechilor Daci.



Constantin Severin: avanpremieră la „Bibliotecarul Infernului”

Publicăm un fragment inedit din cel de al doilea roman al scriitorului Constantin Severin, în curs de apariție la editura Cartea Românească-Educațional. Bibliotecarul Infernului este confesiunea personajului principal, italianul Giovanni Esposito (născut la Napoli, în anul 1685), făcută prietenului său din România, Constantin Ionescu, scriitor și pictor. Pe ambii îi leagă o atracție neobișnuită și iubirea pentru insula Ada Kaleh,  micul Levant al României, care a avut un sfârșit tragic în anii ’70 ai secolului trecut, fiind scufundată în urma construirii hidrocentralei Porțile de Fier.



Fabio Stassi: avanpremieră la „Ultimul dans al lui Charlot”

La Editura Polirom va apărea în curând Ultimul dans al lui Charlot de Fabio Stassi, traducere de Cerasela Barbone. Romanul, din care oferim un fragment în avanpremieră, a reprezentat succesul de casă al Editurii Sellerio la Tîrgul de Carte de la Frankfurt din 2012. Personajul central este Chaplin, alias Charlot, care încheie un pact cu moartea: dacă o va face să rîdă, i se va mai îngădui să trăiască încă un an, deşi nimeni nu a reuşit să facă acest lucru. Alternanţa dintre dialoguri şi secvenţa epistolară impune un ritm al lecturii susţinut, incitând curiozitatea şi aşteptările cititorului.



Andrea Tornielli: „Sfaturi prietenești de la Papa Francisc”

Doi ziariști, vaticaniști, Andrea Tornielli și Domenico Agasso jr., s-au gîndit să pună cap la cap reflecțiile despre lume și viață ale Papei, așa cum rezultă dintr-un șir de predici ținute în diverse momente, în diferite contexte. Cartea a fost publicată în Italia în martie 2017 (Consigli di un Papa amico, San Paolo Edizioni), fiind acum tradusă şi în limba română sub titlul Sfaturi prietenești de la Papa Francisc. Cuvinte care ne ajută să trăim mai bine (traducere din italiană de Laszlo Alexandru, Cluj, Editura Viaţa Creştină, 2017). Publicăm câteva fragmente din cartea tocmai apărută.




SECŢIUNEA INEDITE. TRADUCERI DIN PROZA ITALIANĂ

Sibilla Aleramo, o legendă a feminismului italian

Sibilla Aleramo (1876-1960), pe numele său adevărat Rina Faccio, este una din figurile cele mai originale şi anticonformiste ale literaturii italiene din secolul XX. Cartea Una donna (1906) este considerată primul roman din istoria feminismului italian, o denunţare deschisă şi înflăcărată a obtuzităţii societăţii în care trăieşte. Proza sa apare nouă şi frapantă pentru acei ani, iar scriitoarea câştigă foarte multe aprecieri, cartea fiind tradusă la puţin timp de la apariţie în aproape toate ţările europene şi în SUA. Publicăm un fragment tradus de Camelia Zara.



Giorgio Bassani: „În exil”

Poet, nuvelist, romancier, eseist şi editor, Giorgio Bassani (1916-2000) a cunoscut consacrarea cu volumul Cinque storie ferraresi (1956, Cinci povestiri din Ferrara), urmat de Le storie ferraresi (1960, Povestiri din Ferrara). Tematic, Bassani este un scriitor al anilor războiului, al constrângerilor dureroase pe care acesta le-a impus. Ideea că fascismul a ucis nu numai prin gloanţe, ci şi prin pervertirea sufletelor oamenilor, este tema sa preferată şi constituie esenţa celor mai bune pagini ale scrierilor sale. Publicăm povestirea In esilio (În exil), tradusă de Livia Mărcan.



Stefano Benni: proza scurtă pentru prima dată în română

Stefano Benni este un autor vivace, care etalează un scris alert, îndrăzneţ, de-un comic debordant. Fie că abordează teme din actualitatea cotidiană, tehnicizată, ori se referă la viaţa mitologizantă a adolescenţilor, sau parodiază literatura călătoriilor în Orient, aceeaşi gîndire nonconformistă îi ghidează condeiul. Jocul de cuvinte, ironia, aluziile îndrăzneţe şi dezinhibiţia constituie armele sale predilecte. Cărţile sale au fost traduse în 25 de ţări, dar sînt încă necunoscute publicului român. Încercăm să umplem aici o lacună. Prezentare şi traducere de Laszlo Alexandru.



Stefano Benni: „Pornosîmbăta de la «Splendor»”

Publicăm două proze scurte în stilul caracteristic lui Stefano Benni, cu traducerea lui Laszlo Alexandru. Este vorba despre Matu-Maloa şi Pornosîmbăta de la „Splendor”, acesta din urmă fiind numele primului cinematograf din satul Nebuneşti, al cărui prim program cuprindea, sîmbăta, filmul  Jocuri secrete cu fetiţe grozave - de Adults Only - interzis spectatorilor sub 16 ani. „Apariţia afişului a suscitat comentarii multe şi diverse. Bigoţii din sat au zis că am ajuns o sucursală a Sodomei, despre care cei mai mulţi dintre noi credeau că e în provincia Parma”. Vedeţi cum au decurs lucrurile.



Gesualdo Bufalino, un scriitor încă netradus în România

Gesualdo Bufalino (1920-1996) este unul dintre cei mai mari reprezentanţi ai prozei siciliene. De-a lungul timpului, operele sale au fost traduse în franceză, engleză, germană, spaniolă, portugheză, olandeză, daneză, suedeză, greacă, slovenă, bulgară, ebraică, japoneză, coreeană. Nu şi în limba română. Din acest motiv, vă oferim un fragment din romanul său de debut, Diceria dell’untore, comparat adesea cu Muntele vrăjit de Thomas Mann, cu speranţa că într-o zi romanele lui Gesualdo Bufalino vor fi publicate şi la noi. Prezentare şi traducere de Cerasela Barbone.



Dino Buzzati: „Ceva care-ncepe cu litera l”

Ceva care-ncepe cu litera l (Una cosa che comincia per elle) face parte din primul volum de povestiri ale lui Dinu Buzzati, I sette messaggeri (Cei şapte soli), apărut în 1942. Trama ilustrează cu măiestrie, dar şi cu un cinism stilistic insidios, caracterul cu totul imprevizibil şi necruţător al destinului omenesc. Găsim aici o temă recurentă în opera scriitorului, şi anume teama de boală, în cazul nostru fiind vorba de lepră. Aceasta ar putea fi considerată una din prozele cele mai „sadice” ale unui autor care a marcat literatura secolului XX. Traducerea este semnată de Anca-Domnica Ilea.



Dino Buzzati: „Ispitirea Sfântului Anton"

Din povestirile lui Dino Buzzati publicăm Ispitirea Sfântului Anton (Le tentazioni di sant’Antonio), din volumul Il crollo della Baliverna (1954), tradusă de Anca-Domnica Ilea: „Când vara e pe ducă, iar cele mai frumoase locuri, după plecarea domnilor vilegiaturişti, rămân pustii, atunci norii cei mari ai apusurilor se prea poate să se adune laolaltă, către ceasurile cinci şi jumătate-şase, spre a-i duce în ispită pe sărmanii preoţi de ţară. Taman la ceasul acela don Antonio, diacon al parohiei, fără tuleie sub nas, îi învaţă pe ţânci catehismul”.



Dino Buzzati: „Mantaua”

La sfârşitul anilor ’50, Dino Buzzati a declarat într-un interviu că „povestirea” era „forma lui preferată de expresie” şi, somat fiind să se explice, a definit-o ca pe „o structură scurtă şi sprintenă”: „Scurtă fiind, nu-i lasă vreme cititorului să se plictisească, chiar atunci când e proastă, adică neizbutită”. Dincolo de (auto)ironia din aceste afirmaţii, e limpede că prozatorul parcă s-ar fi antrenat toată viaţa să alerge după năluca „sprintenă” a propriei sale concepţii despre povestire. Publicăm povestirea Mantaua, din volumul I sette messaggeri, tradusă de Anca-Domnica Ilea.



Dino Buzzati: „Prăbușirea Balivernei”

Publicăm Prăbușirea Balivernei, din volumul omonim din 1954, tradusă de Anca-Domnica Ilea: „Săptămâna viitoare începe procesul pentru prăbuşirea Balivernei. Ce se va alege de mine? Vor veni oare să mă ia? Mi-e frică. Degeaba îmi tot repet că nimeni n-o să se înfăţişeze să depună mărturie ca să mă piardă; că judecătorul de instrucţie n-a avut nici umbră de bănuială că eu aş fi răspunzător; că, şi de m-aş pomeni inculpat, aş fi achitat cu siguranţă; că tăcerea mea nu face rău nimănui; că, de m-aş înfăţişa chiar de bunăvoie să mărturisesc, acuzatului nu i s-ar uşura cu nimic soarta”.



Dino Buzzati: „Rigoletto"

Din povestirile lui Dino Buzzati publicăm Rigoletto, din volumul Il crollo della Baliverna (1954), tradusă de Anca-Domnica Ilea: „La trecerea militară în revistă de la aniversarea independenţei, defilă pentru prima oară în public o divizie a armei atomice. Era o zi senină, dar posomorîtă de februarie, şi o lumină searbădă bătea în clădirile prăfuite de pe Corso, peste care fâlfâiau drapelele. Acolo unde mă aflam eu, trecerea formidabilelor care de luptă ce deschideau cortegiul zumzăind asurzitor pe caldarâmul de piatră n-avu obişnuitul efect electrizant asupra mulţimii”.



Dino Buzzati: „Sclavul”

„Ce dragă îi era Clara. Care altă femeie ar mai fi avut pentru el, bărbat deja înaintat în vârstă şi cu înfăţişare destul de ştearsă, atâtea atenţii drăgăstoase? Şi ce fetiţă superbă, ce ființă fermecătoare şi deosebită, nu-i de mirare că toţi îl invidiau. Cugetând la propriu-i noroc aproape incredibil, Luigi era cât pe ce să-şi dezvăluie prezenţa, când îl izbi neobişnuita încordare a Clarei, în care era un nu ştiu ce furişat, de parcă ar fi săvârşit vreun fapt clandestin. Şi brusc îl năpădi o bănuială oribilă: dacă praful din pipetă era otravă?” Traducere de Anca-Domnica Ilea.



Dino Buzzati: „Smerenia”

2Din povestirile lui Dino Buzzati publicăm Smerenia (L'umiltà), din volumul Il colombre (1966), tradusă de Anca-Domnica Ilea. Un călugăr pe nume Celestino se făcuse pustnic şi se aciuase taman în inima unei metropole, acolo unde singurătatea inimilor e cea mai adâncă, iar ispita lui Dumnezeu, cea mai puternică. Căci minunată e puterea pustiurilor, dar mai grozav e pustiul oraşelor, plămădit din furnicare de oameni, larmă, roţi, asfalt, lumini electrice şi ornice care se mişcă toate împreună şi rostesc aceeaşi osândă. O povestire cu final neaşteptat, în stilul specific celebrului scriitor italian.

1


Dino Buzzati: „Tiranul bolnav”

În povestirea Tiranul bolnav de Dino Buzzati (1906-1972), moartea este înfăţişată ca pierdere a puterii, cunoscut fiind faptul că scriitorul, de la a cărui dispariţie se împlinesc în 2012 patruzeci de ani, a fost preocupat în mod constant şi original de tematizarea morţii. În acest caz, personajul vizat este Tronk, „împăratul locului, tiranul”, cel care stârneşte invidia întregii populaţii canine când iese la plimbare cu profesorul, stăpânul său, prin cartier. Cei doi câini care îl atacă sesizează mirosul vag al morţii insinuat în blana acestuia, miros de care oamenii nu sunt conştienţi.




Dino Buzzati: „Uciderea balaurului"

Din povestirile lui Dino Buzzati publicăm Uciderea balaurului (L’uccisione del drago), din volumul I sette messaggeri (1942), tradusă în limba română de Anca-Domnica Ilea: „În mai 1902, un ţăran de-al contelui Gerol, un oarecare Giosuè Longo, ce mergea deseori la vânat prin munţi, istorisi cum că văzuse în Valle Secca o dihanie uriaşă aducând a balaur. La Palissano, ultimul cătun din vale, umbla de veacuri legenda cum că prin niscai sterpe strungi ar mai vieţui încă un monstru de soiul acela. Dar nimeni n-o luase vreodată în serios”.



Gabriele d’Annunzio și reveria cuplului metafizic

Despre Plăcerea, primul dintre romanele trilogiei Trandafirul a lui Gabriele D'Annunzio, s-a spus că ar fi un roman al decadentismul, în linia unor capodopere ca În răspăr, de Joris Karl Huysmans, ori Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde. Și este! Dar mai e şi reveria imposibilă a cuplul metafizic. Andrea Sperelli e mai mult decât un dandy prins în strădania de a-și transforma viața într-o operă de artă. O voluptate dionisiacă țâșnește implacabil în ființa contelui Andrea Sperelli de când o vede pe Elena Muti pentru prima oară. Prezentare şi traducere de Ela Iakab.



Massimo d’Azeglio: „Oaspeții”

Povestirile autobiografice ale lui Massimo d’Azeglio (1798-1866), cunoscut om politic, dar și pictor și scriitor de succes, încep prin a evoca oameni și momente din împrejurimile Romei. Publicăm povestirea în care îi prezintă pe oaspeții înstăritului jupân Checco din satul Marino, după ce în precedenta îi trecuse în revistă familia. „O să încep cu mine, nu din lipsă de modestie, ci pentru că am stat acolo cu lunile și pentru că ajunsesem atât de intim cu ai casei încât eram considerat și mă puteam considera fără să exagerez cel mai important oaspete al lor". Traducere de Doina Condrea Derer.



Edmondo de Amicis: nuvela „Lift”

Anul acesta se împlinesc 110 ani de la dispariţia celui care a învăţat copiii că în viaţă cel mai important lucru este il cuore (inima). Edmondo de Amicis (1846-1908) a făcut carieră cu romanul Cuore (1886), „o poveste sentimentală pentru copii scrisă sub forma unui jurnal al unui şcolar”. Cartea este asociată tematic Aventurilor lui Pinocchio (1883) a lui Carlo Collodi, ambele fiind considerate mici capodopere ale literaturii pentru copii. Nuvela Lift, pe care o publicăm în traducerea Liviei Mărcan, este mai puţin cunoscută, dar se înscrie în aceeaşi tematică a scrierilor sale pentru copii.



Roberta Gately: „Prietenele din Kabul”, un mare succes internaţional

Afganistan, un pământ măcinat de durere. Două destine unite printr-o strânsă prietenie: americanca Elsa, infirmieră într-un mic sat afgan, şi Parween, o tânără afgană a cărei familie a fost ucisă. Roberta Gately (Elsa), autoarea emoţionantului roman Prietenele din Kabul, narează propria-i experienţă, evocând tragedia războiului şi sentimentele care leagă oamenii în faţa morţii şi suferinţei. Romanul a fost publicat în 2010 în SUA (Lipstick in Afghanistan), fiind un mare succes internaţional. Ediţia italiană, din care Livia Mărcan a tradus un fragment, a apărut în 2011.



Primo Levi: „Damnații și salvații”, memento adresat omenirii

Se împlinesc anul acesta 100 de ani de la nașterea lui Primo Levi, chimist și scriitor torinez, supraviețuitor al lagărului de la Auschwitz, și 32 de ani de la sinuciderea lui. Prima carte, Se questo è un uomo, 1947, ca și următoarele dedicate temei, se remarcă prin factura carteziană de a prezenta fațetele monstruosului univers concentraționar căruia i-a fost victimă. A revenit cu reflecții hiperlucide asupra materiei din cartea de debut cu eseul I sommersi e i salvati, 1986, nou memento adresat omenirii. Publicăm paginile introductive ale acestuia, în traducerea Doinei Condrea Derer.



Primo Levi: „Damnații și salvații”, capitolul al III-lea, „Ruşinea”

Se împlinesc anul acesta 100 de ani de la nașterea lui Primo Levi, supraviețuitor al lagărului de la Auschwitz, și 32 de ani de la sinuciderea lui, în 11 aprilie 1987, la Torino. Publicăm în continuare capitolul al III-lea din eseul Damnaţii şi salvaţii, intitulat Ruşinea, în traducerea Doinei Condrea Derer. „Ți-e rușine că ești viu în locul altuia? Nu poți exclude posibilitatea. E doar o supoziție, că fiecare este un Cain pentru fratele lui, că fiecare dintre noi a luat locul aproapelui și trăiește în locul lui. Simplă supoziție, dar te roade; s-a cuibărit adânc, ca un car; din afară nu se vede, dar roade și strigă".



Rosetta Loy: „Cuvântul «evreu»” şi memoria Holocastului

Rosetta Loy face parte din ‘generația anilor ’30, împreună cu unele din cele mai cunoscute nume ale literaturii italiene. Autoare a numeroase romane, este și câștigătoarea unor importante premii literare. Pentru ea, scrisul este un instrument cu care poate accede ușor la trecut și în special la istorie, sub toate aspectele și în toate fațetele sale. De aici efortul de a ține mereu vie amintirea Holocaustului, în primul rând în cartea La parola ebreo (Cuvântul evreu), roman centrat pe tema legilor rasiale din Italia. Publicăm un fragment în traducerea Georgianei Ţăranu.



Renato Palazzi despre Tadeusz Kantor: „Memoria”

Cartea criticului şi omului de teatru Renato Palazzi, Kantor. La materia e l’anima (Kantor. Materia şi sufletul), include fotografii realizate de Maurizio Buscarino şi apare în 2010 la editura Titivillus. Este dedicată unei figuri unice în panorama teatrului din secolul XX, Tadeusz Kantor, un inovator al artelor vizuale şi un continuator al avangardelor istorice. Teatrul său, aşa cum sugerează Palazzi, este o indescifrabilă aventură a unui spirit care îşi caută identitatea la graniţa dintre viaţă şi moarte. Publicăm, în traducere, Capitolul 2. Memoria din Partea a doua. Sufletul.


Luigi Pirandello: nuvela „O căsătorie ideală"

Luigi Pirandello (1867-1936) este considerat unanim geniul literar italian modern. Creaţia sa literară are o precisă cheie de lectură pe care însuşi autorul a definit-o în studiul Despre umor. Nuvelele din volumul Nuvele pentru un an (Novelle per un anno, Mondadori, Milano,1990), în care găsim şi O căsătorie ideală (Un matrimonio ideale), trebuie înţelese ca un repertoriu al numeroaselor experimente epice care creează situaţii şi personaje în care comicul se îmbină cu dramaticul, desăvârşind profilul literar al dramaturgului şi al romancierului. Prezentare şi traducere de Livia Mărcan.



Luigi Pirandello: nuvela „Trenul a fluierat"

Luigi Pirandello îşi construieşte lumea literară după conceptul lui H. Bergson conform căruia toată realitatea este viaţă în continuă devenire, „un flux indistinct”, iar cei care ies din el devin „forme individuale” şi, conform lui Pirandello, încep să moară. Contrastul dintre viaţă (ceea ce suntem) şi „formă” (ceea ce părem) generează criza de identitate. Personajele pirandelliene îşi înţeleg propria condiţie existenţială, aleg fuga, dar sfârşesc prin acceptarea situaţiei şi adesea evadează în fantezie, asemenea protagonistului din nuvela Trenul a fluierat. Prezentare şi traducere de Livia Mărcan.



Patrizio Trequattrini, un scriitor italian la Cluj: trei proze scurte

Laszlo Alexandru ni-l prezintă pe scriitorul italian Patrizio Trequattrini, care de câţiva ani trăieşte şi predă la Cluj. „Ultimii trei ani de şedere la Cluj i-au adus lui Patrizio Trequattrini o bună învăţare a limbii române, în care a susţinut deja lansări de carte şi o emisiune televizată în transmisiune directă. Scriitorul se mărturiseşte a fi îndrăgostit de oraşul ardelean unde, la rândul său, e îndrăgit de elevii pe care îi coordonează, de colegii cu care colaborează”. Italienistul Laszlo Al. i-a tradus piesa de teatru Furio (Eikon, 2010) romanul Şantajul (Herg Benet, 2011) şi proza scurtă.



Giovanni Verga: nuvela „Onoare ţărănească” în limba română

Opera lui Giovanni Verga (1840-1922) marchează în literatura italiană contemporană un moment important: apariţia şi consolidarea tematicii social-realiste. Mişcarea literară pe care o iniţiază derivă din propriu-i nume, verismul. Verga susţine că romanul trebuie să fie ,,un document uman, ştiinţa inimii omeneşti”. Este cunoscut cititorilor mai ales prin romanul Familia Malavoglia şi prin ciclurile sale de nuvele şi de schiţe - mici capodopere, din care am selectat una, Onoare ţărănească (Cavalleria rusticana din Tutte le nivelle, Milano, Mondadori, 1979). Prezentare şi traducere de Livia Mărcan.


Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează
dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.