FEDERICO FELLINI


Cu regizorul Doru Niţescu despre „geniul nemuritor” şi în România

Anul 2020 marchează centenarul naşterii celebrului regizor Federico Fellini (1920-1993). Revista noastră îl omagiază printr-un număr monografic ce se deschide cu un amplu interviu cu regizorul Doru Niţescu despre actualitatea şi nemurirea geniului italian faţă de care nutreşte un adevărat cult: „Vorbind despre Fellini, îmi este greu să-l limitez la profesia de regizor, îl asociez în mod clar cu noțiunea de autor, în toată puterea cuvântului, iar în cazul unui autor de film, toate experiențele sale contribuie la dezvoltarea unei viziuni cinematografice proprii”. De Smaranda Bratu Elian.

10 cineaști (din 24 interpelaţi) au răspuns întrebărilor Smarandei Bratu Elian dedicate artei felliniene. Sunt nume reprezentative ale mai multor generaţii: Nae Caranfil, Napoleon Toader Helmis, Mihai Mălaimare, Nicolae Mărgineanu, Cătălin Mitulescu, Emanuel Pârvu, Corneliu Porumboiu, Iulia Rugină, Marius Șopterean. În răspunsurile lor se simt diferențele generaționale, tinerii simțindu-se semnificativ mai departe de Fellini decât vârstnicii. Însă toţi, tineri și vârstnici, tind să asocieze numele lui Fellini cu experiențe personale de viață, ca și cum Fellini te-ar îndemna să privești în propria ta viață.

Continuăm parcursul nostru dedicat centenarului Fellini printr-un interviu cu Irina Margareta Nistor, cunoscut critic de film, membru în diferite jurii cinematografice naționale și internaționale. Licențiată în limbi străine, a fost mulți ani traducătoare și interpretă pentru televiziunea română, iar în anii ’80 pentru Cinemateca din București; în aceeași perioadă a realizat în clandestinitate traducerea a mai bine de 3000 de filme înregistrate pe videocasete care au servit la răspândirea cinematografiei occidentale în România. Interviu realizat de Smaranda Bratu Elian.

Celebrarea centenarului Fellini în Italia

În 2020, întreaga cultură italiană stă sub semnul lui Federico Fellini. Sărbătorirea centenarului a fost îndelung și minuțios pregătită, cu atât mai mult cu cât evenimentele dedicate se întind pe durata întregului an, iar succesiunea și tematica lor nu puteau fi lăsate cu nimic la voia întâmplării sau a improvizației. Un aspect care ar fi fost cu siguranță pe placul marelui regizor, cunoscut întregii lumi pentru obsesia de a filma în decor, acolo unde putea controla cu totul procesul cinematografic.  În urma tuturor acestor pregătiri, a rezultat proiectul Fellini 100. De Cristina Gogianu.

Pe 14 decembrie 2019, la Rimini, orașul natal al lui Fellini, a fost inaugurată expoziția dedicată Maestrului, reprezentând primul eveniment dintr-o lungă și impresionantă listă de manifestări prilejuite de centenarul Fellini. Expoziția este una itinerantă, la jumătatea lui aprilie urmează să se mute la Roma, pentru ca apoi să ajungă la Berlin, Moscova, Los Angeles. După acest periplu, se speră că expoziția va deveni permanentă, ca parte integrantă a ceea ce va fi Muzeul Internațional Fellini, un proiect ambițios, pe care îl și anticipează, de altfel. De Cristina Gogianu.

Prima întâlnire a avut loc la Radio, în anii '40. Dragoste la prima vedere? Cu siguranţă, da. Dar fără suferinţe romantice şi patimi obositoare, fără complicaţii metafizice ori jurăminte sentimentale. „Giulietta a locuit dintotdeauna în mine”, obişnuia să spună Federico. „Uneori am senzaţia că m-am căsătorit cu ea la câteva ore după naştere”. Există poveşti de dragoste predestinate şi puternice, rezistente la orice tip de furtună: trădări, înşelări, minciuni, presiuni din afară, invazii jurnalistice, diferenţe de comportament. Povestea lor e una dintre ele. De Ioana Eliad.

Din cinemateca Fellini, criticul Marian Rădulescu s-a oprit asupra a trei din cele mai cunoscute filme ale regizorului. În prim plan este Amarcord, imagine nostalgică şi caricaturală a oraşului natal al lui Fellini, Rimini, din anii ascensiunii mussoliniene. Urmează Julieta şi spiritele, în technicolor şi widescreen, care ne transmite că, după o luptă dură cu încercările (ispitele) prin care trecem, doar lucrurile bune ne mai pot salva. Apoi, profund autobiografic, Otto e mezzo, „filmul realizării unui film (care poate nu se va face niciodată), văzut prin prisma stărilor sufleteşti, a visurilor şi obsesiilor regizorului”.

Regizorul Doru Niţescu se simte foarte legat de Italia nu doar prin interesul constant pentru cinematografia italiană, firesc la un profesionist al genului, ci şi prin cultul pentru Federico Fellini care, după propria-i declaraţie, i-a hotărât destinul. Nu întâmplător, aşadar, i-a dedicat marelui artist două semnificative volume: Interviuri despre Fellini (2009), care cuprinde minunatele mărturii a cinci dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai maestrului, şi Il cinema-menzogna (2009), amplă analiză a filmografiei şi poeticii felliniene. Un interviu de Smaranda Bratu Elian.

Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.

PARTENERI INSTITUŢIONALI