PREZENŢA ITALIANĂ ÎN BANAT


Proiectul „Prezenţa italiană în Banat” al revistei noastre

Proiectul Prezenţa italiană Banat al revistei noastre, iniţiat de Afrodita Cionchin în colaborare cu istoricul Ionel Cionchin, urmăreşte, pe de o parte, recuperarea memoriei istorice valorificând şi reintegrând în circuitul cultural unele din contribuţiile cele mai semnificative ale intelectualilor care au tratat tema de-a lungul timpului, şi, pe de altă parte, realizarea de noi studii. Am publicat până acum aportul lui Aurel Cosma Junior, precum şi o serie de articole dedicate savantului Francesco Griselini, Sfântului Gerard etc. Invităm cercetătorii să ne trimită în continuare articole şi studii.



Contribuţia lui Aurel Cosma Junior. Urme de viaţă italiană în Banat (I)

În cadrul proiectului interdisciplinar Prezenţa italiană în Banat al revistei noastre, prezentăm aportul lui Aurel Cosma Junior (1901-1983, Timişoara),.avocat, ziarist, scriitor, istoric şi om politic. Publicăm aici studiul introductiv al istoricului Ionel Cionchin, Un cărturar bănăţean de marcă al secolului XX, şi prima parte a studiului lui Aurel Cosma Junior intitulat Urme de viaţă italiană în Banat (1939). Textul însoţit de nota introductivă a autorului este preluat din Fondul familial Aurel Cosma de la Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale ale României, nr. 124.



Aurel Cosma Junior: Urme de viaţă italiană în Banat (II)

Continuăm proiectul Prezenţa italiană în Banat prin aportul lui Aurel Cosma Junior. Publicăm partea a doua a studiului Urme de viaţă italiană în Banat (1939). „Pulsaţii de viaţă italiană în Banat găsim şi pe terenul militar, mai ales în epoca războaielor contra Turcilor, când nenumăraţi italieni şi-au dat sufletul ori şi-au vărsat sângele pentru eliberarea acestei provincii de teroarea semilunei anticreştine. Substratul moral al acestor acte de eroism italian era de ordin religios. Înfrăţirea lor însă cu acest pământ a lăsat impresionante şi neuitate reminiscenţe de nobile şi grandioase eforturi”.



Aurel Cosma Junior: Urme de viaţă italiană în Banat (III)

Continuăm proiectul Prezenţa italiană în Banat prin aportul lui Aurel Cosma Junior. Publicăm aici partea a treia a studiului Urme de viaţă italiană în Banat (1939). „Pacea de la Passarovitz din 1718 a inaugurat o nouă eră în viaţa Banatului. Biruitorul Principe Sabaudo l-a încredinţat pe contele Mercy cu reorganizarea provinciei. La această muncă grea de reînvigorare şi reconstrucţie economică Italienii şi-au dat larga lor contribuţie. Arhitecţii, industriaşii, comercianţii şi coloniştii italieni stabiliţi în Banat au ridicat o provincie prosperă şi admirată de toată lumea”.



Inedit. Mirosul de cafea la Timişoara: pe urmele lui Francesco Illy

Puţini ştiu că între Illy şi Timişoara există o poveste. Francesco Illy, fondatorul concernului Illy şi inventatorul espresorului cu abur (în anii 1930), este de fapt de origine maghiară, pe numele său Illy Ferencz, născut la Timişoara în 1892. Un adevărat destin mitteleuropean. La 120 de ani de la naşterea sa, am pornit în căutarea locului în care a trăit Illy Ferencz. L-am descoperit la Direcţia judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale, în colecţia de registre de stare civilă a Parohiei romano-catolice din Timişoara-Iosefin. Un reportaj de Afrodita Cionchin şi Oana Grimacovschi.



„Parfum de cafea şi de Mitteleuropa”. Riccardo Illy, istoria unei familii

Există istorii şi destine care par să aibă în patrimoniul lor genetic vocaţia interculturalităţii. Origine, evoluţie, context şi perspective: toate duc, în mod natural, la deschiderea de noi orizonturi şi convergenţa acestora. Aşa este şi istoria familiei Illy, un nume care defineşte deopotrivă un brand de renume internaţional, o marcă de prestigiu pe piaţa cafelei şi nu numai. Aflăm mai multe de la Riccardo Illy, figură de prim plan în actuala conducere a companiei de familie, cunoscut şi pentru funcţiile sale publice, precum cea de Primar al Triestului şi Preşedinte al Regiunii Friuli Venezia Giulia.



Moştenirea Sfântului Gerhard, întemeietorul catolicismului în Banat

Sfântul Gerhard s-a născut în Italia, la Veneţia, în jurul anului 980, într-o familie cu o puternică credinţă creştină. La botez a primit numele de Gheorghe / Giorgio. După unii istorici, tânărul Gheorghe ar fi fost descendent al nobilei familii Sagredo, familie de patricieni cu o bogată tradiţie la Veneţia. Cert este că tatăl primului nostru episcop se numea, la rândul său, Gerhard. În anul 1030, Analele de la Bratislava menţionează faptul că Gerhard este consacrat întru episcop. Acesta este, practic, actul explicit care atestă întemeierea Diecezei de Cenad. De Claudiu Călin.



Sf. Gerard de Cenad, simpozion şi proiect de traducere în premieră

În 23 mai 2013, Episcopia Romano-Catolică Timișoara a găzduit simpozionul „Opera Sf. Gerard de Cenad în context cultural și biografic”, organizat în colaborare cu Universitatea de Vest. Publicăm rezumatele comunicărilor prezentate, ca şi cuvântul de întâmpinare al Excelenței Sale Martin Roos, episcop diecezan de Timișoara. Semnalăm, de asemenea, proiectul de traducere și publicare, în premieră, a celei mai vechi cărți scrise pe teritoriul actual al României: Gerard de Cenad, Deliberatio supra hymnum trium puerorum ad Isingrimum liberalem (secolul al XI-lea).



Legături culturale între Timişoara şi Italia în Evul Mediu

Zsuzsanna Kopeczny, arheolog la Muzeul Banatului din Timişoara, evocă multiplele legături culturale ale Timişoarei cu Italia, odată cu stabilirea aici, chiar dacă temporară, a curţii regale a lui Caroberto sau Carol Robert (Carol I), primul rege din dinastia angevină pe tronul Ungariei, între anii 1316-1323. Instalarea descendentului familiei regale napoletane de Anjou la Timişoara a avut ca impact şi menţionarea localităţii (la această dată Timişoara nu atinsese încă statutul de târg) de către Angelino Dulcerto pe harta de navigaţie realizată de acesta în 1339.



Francesco Griselini şi românii: 300 de ani de la naşterea savantului

Francesco Griselini s-a născut la Veneţia, la 12 august 1717. Numele lui este indisolubil legat de Banat, unde a făcut cercetări timp de doi ani şi jumătate (septembrie 1774-februarie 1777) şi a lăsat posterităţii o lucrare de importanţă covârşitoare pentru ţinutul românesc de la nordul Dunării, pentru răspândirea în lume a informaţiilor despre oamenii şi bogăţiile din acest spaţiu geografic, despre tehnologiile avansate utilizate în industria bănăţeană din secolul al XVIII-lea, dar şi despre asemănările dintre români şi italieni şi despre similitudinile dintre cele două limbi. De Ionel Cionchin.



Despre Silvio Guarnieri la Timişoara, cu un document inedit

Doina Condrea Derer, unul din cei mai importanţi italienişti din România, a dedicat personalităţii lui Silvio Guarnieri (1910–1993) un excepţional volum monografic, Silvio Guarnieri. Universitar în România şi Italia (Ed. ICR, Bucureşti, 2009). Acesta a trăit zece ani în România (1938–1948), perioadă în care a fost directorul Institutului Italian de Cultură, secţia din Timişoara, implicându-se activ şi în viaţa culturală a timpului. Prezentăm capitolul dedicat activităţii sale publicistice în România, alături de o scrisoare inedită oferită spre publicare de doamna prof. Derer.



Ormós Zsigmond şi colecţia de artă italiană de la Muzeul din Timişoara

Colecţia europeană a Muzeului de Artă Timişoara este legată de personalitatea lui Ormós Zsigmond (1813-1894). Prin donaţia testamentară din 18 septembrie 1895, majoritatea lucrărilor din colecţia sa a intrat în patrimoniul Societăţii de Istorie şi Arheologie din Banat, constituind nucleul actualei colecţii de pictură şi grafică europeană a Muzeului de Artă Timişoara. În ansamblul colecţiei Ormós, pictura italiană ocupă un loc de seamă sub aspect valoric şi numeric, numeric, relevând o preferinţă a colecţionarului pentru arta secolelor XVI-XVIII din zona nord italiană. De Marius Cornea.



În căutarea tărâmului promis. Italienii din România

Volumul În căutarea tărâmului promis. Italienii din România, coordonat de Bokor Zsuzsa (Ed. ISPMN, Cluj-Napoca 2017) parcurge istoria și prezentul comunității italiene din România astfel: primul studiu este un capitol istoric al comunității italiene din România, următoarele trei studii se referă la prezent din perspectiva etnologilor și antropologilor care au lucrat pe teren în Oltenia, Banat și Dobrogea, al cincilea studiu este dedicat dialectului friulan, iar ultimele două studii arată nu doar prezentul italienilor în România, ci și viitorul aceste comunități în țara noastră. De Monica Iovănescu.



În Romȃnia pentru a-şi cȃştiga pȃinea: scurt istoric al emigraţiei friulane

Printre numeroasele destine umane care tind a fi uitate de memoria unei colectivităţi, se numără şi emigrarea friulanilor în Romȃnia - evocată de Silvia Biasutti - care a cunoscut mai multe faze între 1820 şi 1947. Dintr-o regiune rurală şi săracă, aşa cum era Friuli pe atunci, mulţi au emigrat către acest „pământ al făgăduinţei” care făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. În Romȃnia friulanii au găsit un mediu cultural, religios şi lingvistic asemănător cu cel de acasă, ceea ce a facilitat raporturile dintre cele două popoare, transformând migraţiile din temporare în permanente.




Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.