Trei italieniste, Cavaleri ai Ordinului Steaua Italiei

În cadrul celei de-a XXII-a ediții a Săptămânii Limbii Italiene în Lume, Ambasadorul Alfredo Durante Mangoni a conferit distincţia Ordinul Steaua Italiei în grad de Cavaler, acordată de Președintele Republicii Sergio Mattarella, doamnelor Afrodita Cionchin, Mara Chirițescu și Elena Pîrvu. Cele trei italieniste, „Ambasadoare” ale limbii și culturii italiene, lucrează în trei centre culturale importante din România: capitala București, Timișoara şi Craiova.
La ceremonia care a avut loc la Ambasada Italiei din Bucureşti în data de 21 octombrie 2022, Ambasadorul Alfredo Durante Mangoni a subliniat angajamentul celor trei italieniste în ceea ce priveşte valorificarea și promovarea literaturii italiene, inclusiv din punctul de vedere al formării în studiile de italienistică a tinerilor români, dedicând cea mai importantă parte a activității lor profesionale consolidării imaginii Italiei în România și legăturilor culturale dintre cele două țări.



Mara Chiriţescu este italienistă, profesoară, traducătoare şi preşedinte al Asociaţiei Culturale „Amici lui Pavese”. În 2008 a înfiinţat editura şi apoi librăria Pavesiana din Bucureşti. Într-un interviu publicat pe site-ul Festivalului Italian din România, Mara Chirţescu relatează cum s-a ajuns de la „Amicii lui Pavese” la editura „Pavesiana” și apoi la „colțișorul de Italie” situat în inima Bucureștiului.

Vă rugăm să ne spuneți câte ceva despre „Amicii lui Pavese” și Librăria „Pavesiana”, cum le-ați pus bazele?

Librăria este ultimul moment, într-un fel, din ceea ce a fost rezultatul unui vis, al unei întreprinderi „donquijotești”, cum spunea la un moment dat criticul Bogdan Lefter despre ce fac eu aici, și pe undeva are foarte multă dreptate.
Mai întâi ne-am gândit la o asociație, care este Asociația Culturală „Amicii lui Pavese”, care pe urmă a emanat Editura „Pavesiana” și în cele din urmă, librăria. Pentru că ne-am gândit ca acele cărți pe care noi le-am tradus din italiană  să fie mai vizibile. Chiar dacă nu trece foarte multă lume sau nu fac parte neapărat dintr-un lanț de librării faimoase, să aibă un loc al lor în așa fel încât cei care doresc la un moment dat să cumpere, să știe exact unde să vină să cumpere.

Aveți și colaborări în afara țării, vindeți și în Italia?

Da, vindem și în Italia. Nu foarte mult, ne-am fi dorit mai mult. Am reușit să intrăm în câteva librării, dar se pierd cărțile printre nenumărate alte cărți, nu avem bani pentru a face o publicitate specială. Dar avem niște oameni inimoși, chiar de la Editura Einaudi, care ne-au ajutat să pătrundem pe piața italiană.

Ce evenimente organizați aici, la Pavesiana, în afară de cele din perioada Festivalului Italian?

Ceea ce am făcut în Festivalul Italian de fapt noi facem tot timpul. „Lectura Dantis” era de dinainte și de după, în funcție de cât crede dl. profesor Ani Virgil că dorește să insiste asupra Infernului, pentru că despre asta vorbește acum.
Marțea, de când există librăria – de aproape 3 ani, avem „I martedì della Pavesiana”. Seri care cuprind filme pe care le-au ales tineri italieni care trăiesc la București și care au încercat întotdeauna să omogenizeze, ca să spunem așa, seratele de marți, prezentând anumite filme. Acum tematica este filmul și orașul italian, și va continua și după Festivalul Italian. O să vedem în funcție de public, pentru că noi ne gândeam și în timpul verii să prezentăm aceste filme marțea, până la sfârșitul lunii septembrie și pe urmă să începem o altă tematică.
De asemenea, avem seri de dezbateri, nu neapărat legate de cultura italiană, ci legate și de spațiul cultural românesc. Prezentări de carte de la care pornim tot felul de dezbateri.

Cine participă la aceste evenimente?

E foarte interesant, publicul este variat: dintre cei care vin la cursurile mele, dintre cei care vin și vor să vadă ce se întâmplă la Pavesiana. Au fost și studenți, au fost și elevi, și diverși reprezentanți ai multor categorii profesionale: medici, profesori, chiar și politicieni.

Spuneți-ne cum vedeți legătura asta dintre cultura italiană și cea românească sau de ce credeți că este necesar un astfel de proiect?

Legătura dintre cele două culturi… nu vreau să spun lucruri comune! Având în vedere că avem o masivă prezență românească în Italia, oameni care muncesc acolo ca să-și facă o viață mai bună, oameni care se duc să studieze acolo, oameni care au reușit deja, având o pregătire serioasă în România (…) și fac lucruri absolut minunate. Sunt foarte multe căsătorii mixte. Deci există o prezență masivă românească în Italia. La Torino este una dintre cele mai mari comunități, și nici nu cred că numărul celor care trăiesc în Italia este cunoscut cu adevărat. Eu cred că sunt mult mai mulți români decât ne spun nouă sondajele.
De asemenea, există o mare comunitate de italieni, nu vorbesc de etnicii italieni, vorbesc de cei care au venit aici după Revoluție. Dovadă, traducătorii din limba română, pentru că aceste volume coordonate și pe care le-am tradus, le-am tradus cu tineri profesori italieni care trăiesc la București. Este o comunitate care lucrează –  italienii care se ocupă de Cineforumul de Marți lucrează în România. Sunt foarte mulți întreprinzători italieni la București, se vede în Festivalul Italian câți întreprinzători avem.
Deci, eu cred că ar trebui mai multă coeziune, să ne cunoaștem mai bine, poate nici noi nu am reușit să devenim un loc de întâlnire, pentru că visul meu era ca Pavesiana să fie un loc în care să poți să iei o cafea, o revistă să stai să citești, o carte, să găsești un colțișor de Italie. Cei care vin spun că așa și este, dar cu toate acestea nu cred că ne-am omogenizat într-o asociație româno-italiană care să fie cunoscută, foarte cunoscută. Cred că am rămas și ca asociație, și ca editură, și ca librărie, ceva de nișă. Și poate că asta spune destul de mult. Sigur, căutați, apreciați, dar lucrurile se opresc cam pe acest palier!

Afrodita Cionchin este italienistă, traducătoare, director fondator al revistei bilingve „Orizonturi culturale italo-române” și predă la Facultatea de Literatură, Istorie și Filosofie a Universității de Vest din Timișoara. În bilanţul primului deceniu al revistei, Afrodita Cionchin prezintă în 10 cuvinte-cheie realizările acestui amplu proiect editorial, ajuns la al doisprezecelea an de publicare.

Viaţă şi speranţă. Revista se naşte dintr-o idee în care am crezut, aceea de a oferi un spaţiu de întâlnire şi dialog între intelectualii italieni interesaţi de cultura română şi intelectualii români care se ocupă de cultura italiană şi ne bucurăm că am reuşit în demersul nostru: avem zeci de colaboratori din ambele ţări, o adevărată reţea de comunicare în continuă dezvoltare. Iar din afinităţile noastre s-au născut legături durabile în timp şi adevărate prietenii, chiar şi la distanţă. Astfel, după zece ani de activitate, putem spune cu Octavian Paler că „în fond, cultura este sau ar trebui să fie o anumită formă de a iubi lumea şi de a spera”.

Interculturalitate, mediere, dublă promovare. Publicaţia are un concept editorial care reprezintă un unicum în panorama editorială atât italiană cât şi românească, prin cele două site-uri, www.orizzonticulturali.it şi www.orizonturiculturale.ro, şi cele două ediţii lingvistice, distincte (de sine stătătoare) şi corelate (fiecare dintre ele preia, atunci când este cazul, elemente din conţinutul celeilalte), prin care realizăm simultan o dublă promovare, a culturii române în Italia şi a culturii italiene în România. Aşadar, o promovare articulată şi continuativă a cunoaşterii reciproce şi a dialogului dintre cele două culturi, acum mai necesară ca oricând, după cum bine ştim cu toţii.
Referindu-ne, cu titlu exemplificativ, la doar câteva din realizările acestor zece ani, menţionăm că am creat în ediţia română o amplă secţiune de Italienistică, în cadrul căreia am iniţiat o seamă de ediţii speciale dedicate celor mai însemnate evenimente culturale din Italia, rămânând în continuare deschise spre noi contribuţii în sferele tematice date: Centenar Pasolini, Dino Buzzati 50, Silvio Guarnieri, Dante 700 între Italia şi România, Centenar Fellini, Spaţiul Marian Papahagi. Seria Italienişti şi traducători între România şi Italia prezintă, prin studii, interviuri şi evocări, cele mai importante personalităţi ale italienisticii româneşti, de la Alexandru Marcu la Alexandru Balaci şi Marian Papahagi, până în prezent, alături de personalităţi ale italienisticii italiene, de la Ramiro Ortiz, Giandomenico Serra şi Silvio Guarnieri la Tullio De Mauro, Marco Santagata, până în zilele noastre.
Avem, de asemenea, următoarele antologii online în actualizare constantă: Antologie de 71 de poeţi italieni în traducere românească, care cuprinde autori din toate timpurile, începând cu secolul al XIII-lea până în zilele noastre, şi Antologie de proză şi eseistică italiană. Traduceri inedite.
Producţiei editoriale a italieniştilor români şi italieni îi sunt dedicate două ample secţiuni: Studii italiene şi Recenzii de carte italiană.
Ampla secţiune Orizonturi de artă / Orizzonti d’arte am destinat-o promovării artiştilor români în Italia şi a artiştilor italieni în România.

Interdisciplinaritate. Printre multiplele noastre direcţii de interes, o semnalăm pe cea care vizează deopotrivă actuala comunitate italiană din România, ca şi recuperarea memoriei istorice a comunităţilor italiene stabilite în trecut pe teritoriul ţării noastre. În acest sens, am creat proiectul interdisciplinar Prezenţa italiană în Banat, coordonat şi îngrijit de Afrodita Cionchin şi iniţiat în colaborare cu istoricul Ionel Cionchin, cu dublul obiectiv de a reintegra în circuitul cultural unele din contribuţiile cele mai importante care au fost aduse de-a lungul timpului şi de a realiza noi studii pe această temă.

Dinamism şi inovare. Dincolo de producţia editorială propriu-zisă, am creat o serie de proiecte de database în continuă actualizare care oferă un instrument operativ centralizat online, unic de acest fel şi, ca atare, de mare utilitate atât pentru specialişti, cât şi pentru publicul larg: Scriitori români în italiană 1900-2022, Cioran in italiano 1980-2022, Italienistica traduceri 1990-2022, Italienistica studii 1998-2022.

Biblioteca-online. Formatul online al revistei permite deopotrivă accesul permanent la numărul lunii în curs, ca şi la toate numerele şi articolele publicate până acum (Arhiva numerelor / Numeri precedenti), constituind o veritabilă „bibliotecă” bilingvă pe care o oferim publicului larg din cele două ţări. Tuturor prietenilor noştri, cititori şi colaboratori, lectură plăcută în continuare şi grazie pentru încredere, colaborare şi interesul constant!   

Elena Pîrvu este italienistă, profesor titular la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, unde predă Limba italiană și istoria limbii, și coordonează renumitul Simpozion Internațional de Italienistică, ajuns anul acesta la a XII-a ediție. În bilanţul pe care l-a făcut în interviul realizat de prof. Smaranda Bratu Elian şi publicat în revista noastră, prof. Elena Pìrvu a prezentat pe larg conceptul și importanța acestui simpozion pentru italienistica românească.

Stimată Doamnă Profesoară, dragă Elena, voi începe mulțumindu-ți pentru ceea ce faci pentru italienistica din România, pentru organizarea impecabilă a atâtor colocvii și pentru cordialitatea pe care o insuflați participanților. Dar să începem cu începutul: cum s-a născut colocviul pe care îl coordonezi?

Eram șefa catedrei de Limbi moderne (catedra care cuprindea specializările italiană, germană, spaniolă, rusă, adică limbile străine studiate la Facultatea de Litere a Universității din Craiova ca specializare a doua). Specializarea latină – și ea studiată ca a doua specializare, dar făcând parte din altă catedră – începuse să organizeze o serie de simpozioane, iar colegii de la italiană și-au dorit să organizăm și noi un simpozion. I-am tot rugat să mai amânăm până mă dumiresc cum să ne putem organiza. Momentul s-a ivit pe 2 noiembrie 2009, când ambasadorul Italiei de atunci, Mario Cospito, a venit în prima sa vizită la Craiova pentru învestirea oficială în funcție a titularului viceconsulatului italian onorific din Craiova, domnul Marco Oletti. L-am abordat pe domnul ambasador înfățișându-i intenția noastră și o primă schiță a proiectului. Excelența sa a fost încântat de idee pe care i-a transmis-o și proaspătului viceconsul, domnul Marco Oletti, care și-a arătat pe loc disponibilitatea de a ne ajuta. Pe la sfârșitul lui ianuarie 2010 aveam deja un plan de organizare, dar ne lipsea tema și titlul. Colegii mi-au propus mai multe, toate însă cu tematică literară… Eu, care predam nu literatură ci limbă italiană, semantică și istoria limbii italiene, îmi doream ceva care să cuprindă atât limba cât și literatura italiană. Profesorul, maestrul, și eminentul lingvist Francesco Bruni de la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția îmi propusese un titlu, dar aveam nevoie de timp pentru organizare. Între timp, însă, iată că profesorul de literatură italiană Alfredo Luzi de la Universitatea din Macerata, pe care îl reîntâlnisem în noiembrie 2009 la Colocviul Internaţional de Italienistică Fortuna labilis studia perennia de la București, organizat de tine, ne-a propus un simpozion Giorgio Bassani, dat fiind că în 2010 se împlineau 10 ani de la moartea marelui scriitor ferrarez. Atunci am hotărât să începem și am și fixat perioada simpozionului: 14-15 aprilie 2010. Totul s-a accelerat. La acest prim simpozion, organizat de Catedra de Limbi clasice și moderne, rezultată în urma reorganizării Facultății de Litere, am avut 30 de participanți: 10 străini, 20 români. A fost ceva de vis, deși totul a fost din scurt! La inaugurarea simpozionului a participat și ambasadorul Mario Cospito, care a venit la Craiova special pentru acest eveniment. Ca urmare, am prins curaj și, în perioada 18-19 octombrie 2010, în Săptămâna Limbii Italiene în lume, am organizat și al doilea simpozion, pe tema propusă de domnul profesor Francesco Bruni, de la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția. De data aceasta am avut 49 de participanți: 29 români, 20 străini. Restul a venit de la sine: căci cum mulți colegi întrebau dacă va urma o nouă ediție, noi n-am putut spune nu.  

În ceea ce priveşte actele colocviilor voastre, au crescut cantitativ și calitativ, așa încât acum, de când apar la editura Cesati, ele sunt de o eleganță și o acuratețe care ar face cinste oricărei universități europene. În ce moment și pe ce cale a început colaborarea cu editura Cesati?

Imediat după simpozionul Bassani, editorul Franco Cesati, la propunerea domnilor profesori Francesco Bruni și Alfredo Luzi, mi-a scris și s-a oferit să publice actele Bassani la o sumă foarte acceptabilă la acea dată. Logic că am acceptat propunerea. Am reluat apoi colaborarea cu Franco Cesati Editore în 2013 – îmi face plăcere să mărturisesc acest lucru, tot la propunerea domnului Franco Cesati, dat fiind că noua grilă de promovare avantaja – și avantajează – ceea ce este publicat în străinătate, la care se adaugă vizibilitatea. Franco Cesati Editore este o editură care se respectă: verifică tot ce publică, are referenții săi, paginează excelent și are o vizibilitate internațională de invidiat. Acum această colaborare este constantă și, cum bine spui, profesionalismul și eleganța caracterizează întreaga noastră serie de acte. În plus, calitatea acestor volume ne-a atras o recunoaștere internațională. Spre exemplu, ca să mă refer doar la unul dintre volume, actele colocviului Bassani figurează în peste 80 de biblioteci universitare din lume, în Biblioteca Congresului American și în bibliografia a două concursuri universitare din străinătate, la Université Aix-Marseille în anul universitar 2014-2015, precum și la Paris Sorbonne 2014.

De la un timp, colocviul se organizează în colaborare cu Universitatea pentru Străini din Perugia. Când a început această colaborare și pe ce paliere se desfășoară ea?

Pe colega și draga prietenă Francesca Malagnini, profesor la Università per Stranieri di Perugia, o cunosc din 2002: am întâlnit-o la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția. La simpozionul nostru din 2015 a participat cu o conferință plenară. În 2014, dacă nu greșesc, semnaserăm un contract de colaborare între Universitatea pentru Străini din Perugia și Universitatea din Craiova și un contract Erasmus, drept care începuserăm să avem relații mai strânse și constante cu această universitate. Astfel s-a făcut că din 2016 Universitatea pentru Străini din Perugia a devenit coorganizator al simpozioanelor de italienistică de la Universitatea din Craiova. Am organizat deja împreună 3 ediții, iar acum lucrăm împreună la organizarea ediției a XI-a, din septembrie 2019. Împreună stabilim tema, desfășurarea și condițiile cerute participanților și, firește, asigurăm o bună răspândire a lor printre italieniștii de pretutindeni.

Ce te-a bucurat cel mai mult in acest proiect?

Cel mai mult m-a bucurat calitatea lucrărilor prezentate, mai ales de către cei tineri. Mulți dintre doctoranzii care au participat la simpozioanele de la Craiova sunt deja nume consacrate în domeniul italienisticii. Din punct de vedere uman, mă bucură mesajele colegilor care, neputând să participe la o ediție a simpozionului nostru, ne scriu mesaje de mulțumiri și de urări de succes. Cred că tu ai participat deja la 7 ediții. Sunt atâția colegi care anul acesta au revenit pentru a 5-a, a 6-a sau a 7-a oară.

(nr. 11, noiembrie 2022, anul XII)