În spaţiul special Dante 700 am adus pe parcursul lui 2021 contribuţia revistei noastre la evenimentul anului în Italia. Încheiem seria cu tema îngerilor contemplativi în Paradisul dantesc. Cântul al XXVIII-lea din Paradisul se deschide cu o imagine impresionantă, care descrie planul cel mai înalt al universului imaginat de Dante: Empireul. Călătorul Dante, ajuns în Cerul Cristalin, vede reflectate în privirea Beatricei cele nouă cete de îngeri, dispuse în cercuri concentrice, rotindu-se fără încetare în jurul punctului divin ce iradiază o lumină orbitoare. De Dana Barangea.

Galeria de artă „Dante 700” a revistei noastre

Dante a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru artiştii din toate timpurile. Vă propunem astfel o galerie specială cu operele pe care prietenii artişti din România le-au dedicat inegalabilului autor al Divinei Comedii, împărtăşindu-ne propriile lor interpretări în cele mai diverse stiluri şi tehnici. Am reunit, aşadar, lucrări de pictură, desen, grafică, gravură şi sculptură semnate de artiştii: Gabriela Diana Bohnstedt Gavrilaș, Dan Neamu, Bogdan Nueleanu, Marina Socol, Anastasia Stoiciu şi Marius Vesa. Galeria Dante în arta contemporană este realizată de Afrodita Cionchin.

Editura Humanitas pregătește publicarea pentru prima dată în limba română a textului galileian Două lecții ținute la Academia Florentină cu privire la forma, locul și mărimea Infernului lui Dante. O lectură fanta-științifică deoarece, dacă literatura științifico-fantastică pleacă de la premise științifice certe, dezvoltându-le apoi într-un univers ficțional, la Galilei lucrurile se petrec exact pe dos: pornind de la ficțiunea dantescă, acesta încearcă să stabilească un univers posibil din punct de vedere științific. Smaranda Bratu Elian ne propune în avanpremieră traducerea unui fragment din Lecția Întâi.

Smaranda Bratu Elian prezintă o formă cu totul specială de celebrare dantescă, realizată de curând în România. Este vorba despre Dante, Divina Comedie povestită pentru copii de Corina Anton. Ilustrații de Mihail Coșulețu (Humanitas junior, 2021). „Pentru că se adresează copiilor, pentru că încearcă să-i îndrume pe calea bună și dreaptă - așa cum încerca Dante cu cititorii din vremea lui - cred că dintre toate reverențele făcute anul acesta dinaintea marelui florentin, aceasta este una dintre cele mai frumoase, mai importante și mai durabile”.

Dante, atunci și acum. Dialog despre grafica artistei Marina Socol

Serafina Pastore dialoghează cu artista Marina Socol despre grafica sa care traduce în imagini dimensiunea umană şi poetico-filosofică a Infernului: „Desenele mele lineare sugerează suferința prin intermediul poziției corpului, intensificată prin distanţa între diferitele figuri, ca semn al singurătăţii. Titlul douăzecișidouǎ de infernuri dantești, cu litere mici, sugerează cât de nesemnificativ este individul în această condiție și este circumscris literei grecești omega ca reprezentare a sfârșitului etern sau, cum spune Dante, «Lăsați orice speranța voi cei ce intrați!»”.

Italienista Eleonora Cărcăleanu recenzează trilogia dantologului Laszlo Alexandru, Lectura lui Dante. Infernul. Purgatoriul. Paradisul (Cartier, Chișinău, 2021) care impresionează prin masivitate (peste 2.000 de pagini), iar apoi (și mai cu seamă) prin noua abordare folosită de autor în exegeza lui Dante. Prin demersul său, autorul propune nu atât o traducere, chiar dacă de „maximă acuratețe”, cât o ediție critică a Divinei Comedii. Laborioasa trilogie a lui Laszlo Alexandru a obținut Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2020

Eleonora Cărcăleanu ne prezintă variantele românești ale Infernului arătând când, cât și cum a fost înțeleasă această primă cantică uluitoare a Divinei Comedii de publicul cititor interesat din țara noastră, pornind de la apariția recentă a cărții Dante, Divina Comedie, Infernul, traducere de Cristian Bădiliță (Editura Vremea, București, 2021). Putem să ne mândrim cu faptul că suntem singura țară care deține cinci variante integrale ale Divinei Comedii, datorate, pe rând, lui George Coșbuc, Giuseppe Cifarelli, Ion A. Țundrea, Alexandru Marcu și Eta Boeriu.

„Pentru noi, italienii, Dante continuă să reprezinte limba însăşi. Titlul de ʽpărinte al limbii’ italiene nu este nici retoric, nici nemeritat”. Pentru a celebra 700 de ani de la moartea „Poetului Suprem”, publicăm un interviu cu Mirko Volpi de la Universitatea din Pavia, pornind de la impresionanta ediție, pe care a îngrijit-o, ​​a primului comentariu integral al Divinei Comedii a lui Dante Alighieri, realizat de Iacomo della Lana din Bologna, supranumit il Laneo, ediţie publicată în patru volume de Editura Salerno din Roma în 2009. Interviu de Giusy Capone, tradus de Afrodita Cionchin.

În acest an Dante, continuăm publicarea variantelor românești ale unor sonete celebre aparținând autorului Divinei Comedii, tălmăcite de italienistul Ion Istrate. Cum iubea Dante? Cu o devoțiune respectuoasă, monahală, subtilă, în stare totuși să blufeze, în spatele căreia pulsează însă o arteră fierbinte de lavă incandescentă, capabilă să ardă totul. Poetul apelează la gesturi solemne, retorice, în stare să reinventeze, ca într-un fel de pantomimă ideală, asistată de talent, parcă sculptată în marmură, eternitatea clipei. Dar se sperie când își dă seama că totul trece.

Deschidem ediţia lunii ianuarie sub semnul geniului dantesc: la începutul lui 2021, an în care se împlinesc 700 de ani de la moartea lui Dante Alighieri, publicăm un prim grupaj de sonete celebre aparținând autorului Divinei Comedii, ʽil Sommo Poeta’, tălmăcite de italienistul Ion Istrate, în continuarea sonetelor lui Petrarca din ultimele două numere ale anului trecut. Dante și Petrarca, două nume de prim rang ale culturii italiene, apar astfel într-o asociere câtuși de puțin întâmplătoare. Citindu-i, amândoi acești autori și oameni ne pot învăța cum să iubim.

Biografia lui Dante semnată de Marco Santagata, pe care editura Humanitas intenționează să o lanseze în 2021, an centenar dantesc, a apărut la editura Mondadori în 2012, fiind urmată periodic de noi ediții precum și de traduceri publicate de importante edituri străine. Publicăm în avanpremieră, din primul capitol al cărții, un colaj care leagă printr-un fir subtil imaginea Florenței din vremea lui Dante (șocant de diferită de cea pe care o cunoaștem și o iubim noi) de deconcertanta viziune a lui Dante despre orașul său. Traducere de Smaranda Bratu Elian.

Laszlo Alexandru ne propune un articol apărut recent în „The Wall Street Journal”, despre Divina Comedie văzută ca „the most astonishing self-help book ever written”, cea mai uimitoare carte automotivațională scrisă vreodată. Autorul, Rod Dreher, este un ziarist dinamic, colaborator constant la „The American Conservative”. Tonul exaltat cu care vorbeşte despre Dante îşi are beneficiile sale de simpatie. Important e să-ţi aduci subiectul în prezent, să-l scoţi pe poetul italian din conul de umbră baroc-medievală, pentru a-l transforma într-un Superman sau Spiderman postmodern.

Printre aspectele cele mai impresionante din Divina Comedie se află modul în care Dante contopeşte meditaţia raţională şi fantezia artistică: felul în care îmbină ştiinţa şi poezia. Un exemplu îl constituie situaţia copiilor văzuţi în expediţia în lumea de-apoi. Potrivit exigenţelor creştine, lipsa botezului blochează drumul spre mîntuire. Copiii morţi înainte de vreme n-au comis păcate individuale, dar n-au avut oportunitatea de-a se spăla de păcatul originar. Salvarea le e refuzată dintr-o cauzalitate teologică, dar ispăşirea le e atenuată într-o zonă de suferinţă limitată. Un eseu de Laszlo Alexandru.

Investigaţiile în jurul operei lui Dante au luat un nou avînt în secolul al XVI-lea, în cadrul Academiei Florentine. Azi ar putea să frapeze abordarea concretă şi minuţioasă, de natură ştiinţifică, atribuită pe-atunci unui text literar-filosofic. În 1588 un tinerel de vreo 24 de ani, pe numele său Galileo Galilei, a venit să ţină la Accademia Fiorentina două conferinţe cu titlul Circa la figura, sito e grandezza dell’Inferno di Dante. Flăcăul se lăsase nu demult de studiile universitare şi se apucase de experimentări ştiinţifice pe cont propriu. Cu ce rezultat? Aflăm de la Laszlo Alexandru.

Volumul care culege replicile şi improvizaţiile cele mai suculente ale seriei de spectacole itinerante Lectura Dantis realizate de popularul actor Roberto Benigni se intitulează Il mio Dante (Einaudi, 2008). Umberto Eco, amicul autorului, semnează o doctă şi veselă prefaţă. În timp ce laudă entuziast complexitatea artistică a lui Benigni, romancierul nu-şi opreşte usturătoarele săgeţi ironice, bine plasate. Lovitură de teatru! Bufonul metafizic îi răspunde cu aceeaşi monedă, într-un mic eseu succesiv. Publicăm cele două texte cu prezentarea şi traducerea italienistului Laszlo Alexandru.

„Lecturile danteşti” inaugurate de Giovanni Boccaccio au ajuns până la noi, la marele succes de public al lui Roberto Benigni. Prima ediţie a spectacolului Tutto Dante s-a organizat în Piazza Santa Croce din Florenţa, în iulie 2006, în 13 serate cu cele mai importante cînturi din Infern şi ultimul din Paradis. A doua ediţie, din iulie-august 2012, a inclus cînturile XI-XXII din Infern, iar cea de a treia ediţie, cu 12 spectacole în vara lui 2013, a prezentat cînturile XXIII-XXXIV din Infern. Se pare că Benigni îşi va fructifica recitările danteşti în filmul artistic pe care îl pregăteşte. Un eseu de Laszlo Alexandru.

Semnalăm volumul A revedea stelele. Contribuţii la studiul operei lui Dante (Casa Cărţii de Ştiinţă, 2013), semnat de italienistul Laszlo Alexandru: „L-am descoperit pe Dante cînd eram student al secţiei de italiană. De la uimirea faţă de complexitatea formală a Divinei Comedii, ce sfida perfecţiunea, am avansat către fascinaţia pentru bogăţia de cunoştinţe din cele mai diverse domenii de activitate umană, incluse în striaţiile capodoperei. Nu promit că mă voi opri aici cu meditaţiile în jurul celui mai fermecător poet italian”. În continuare, un nou eseu dantesc în stilul inconfundabil al lui Laszlo Alexandru.

Jorge Luis Borges îşi încheie seria celor Nouă eseuri danteşti cu o meditaţie la Ultimul surîs al Beatricei. De fapt, el ia în discuţie un pasaj dinspre finalul Divinei Comedii, extrăgîndu-l din contextul capodoperei şi investindu-l cu semnificaţii sporite. Laszlo Alexandru propune o raportare concurentă la ipotezele danteşti exprimate de prozatorul argentinian, concluzionând: „Povestea de dragoste a lui Dante a evoluat, pe neobservate, într-o poveste de cunoaştere: a sinelui, a lumii înconjurătoare, a universului totalizant. Ce păcat că Borges a rămas dincoace de această devenire”.

Pornind de la acuzaţia lansată de organizaţia ʻGherush92ʼ, conform căreia Divina Comedie ar conţine elemente „rasiste, islamofobe şi antisemite”, Laszlo Alexandru realizează o analiză atentă şi obiectivă, arătând că Dante îşi afirmă deschis intenţiile etice: dorinţa de a-şi îndemna cititorii la căutarea fericirii prin mijloace oneste. „Cum e posibil ca intenţiile cu care poetul a pornit la drum să fi eşuat tocmai în contrariul lor? Iar o organizaţie ce activează sub egida ONU îşi poate permite diletantismul intervenţiilor publice gălăgioase, propulsate de incompetenţa lecturilor denaturate?!”

„Unul din locurile comune ale dezbaterilor literare de odinioară ţinea de «barbaria» stilistică şi «grosolănia» poetică ale lui Dante. Acestora le era contrapusă iscusinţa meşteşugărească a lui Petrarca, foarte abil în mînuirea podoabelor de stil. Însă dacă examinăm cu atenţie versurile Divinei Comedii, putem admira numeroasele ei pasaje de virtuozitate expresivă, pusă în slujba vastităţii semantice şi a excelenţei simbolice”. Laszlo Alexandru o demonstrează prin analiza unei «situaţii artistice» complexe care apare în cîntul XII din Purgatoriu.

Laszlo Alexandru ne introduce Cîntul XXV din Purgatoriu, unul dintre cele mai aride. Dante pare, el însuşi, conştient de dificultatea sporită a prezentării şi încearcă s-o „pigmenteze” estetic. Toată povestea are o simetrie de construcţie duală. Fiinţa umană e compusă din două entităţi, fizică (de la părinţi) şi spirituală (de la Dumnezeu). Partea materială e formată dintr-o latură vegetală (creştem) şi una animală (simţim). Dante primeşte explicaţiile de la două călăuze: Virgiliu (argumente raţionale) şi Staţiu (cele teologice), o complementaritate a antichităţii şi creştinismului.

„Purgatoriul cu explicaţii, comentarii, cu deschiderea lui Dante către cititorul contemporan. E nevoie de o explicitare a sa, fiind un autor medieval extrem de complex pentru italienii înşişi, care nu prinde ʻîn transmisiune directăʼ. E deja un lucru obişnuit ca în Italia să existe un mediator care să-l prezinte pe Dante în faţa publicului. La noi el este mai curând necunoscut, iar atunci când se tipăreşte ceva despre poetul florentin, sunt câţiva specialişti de nişă, care vorbesc doar pentru o mână de oameni”. Publicăm textul conferinţei lui Laszlo Alexandru la Clubul Saeculum din Beclean.

Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.