Răspândirea teatrului celui mai mare comediograf italian al secolului al XVIII-lea şi unul dintre cei mai mari în absolut, Carlo Goldoni, a cunoscut o notabilă amploare chiar în timpul vieţii dramaturgului: spre exemplu, unele dintre comediile sale erau jucate pe teritoriul Transilvaniei încă din secolul al XVIII-lea. Lui Goldoni îi este dedicat interviul Smarandei Bratu Elian cu profesorul Carmelo Alberti de la Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia, ilustru specialist în teatrul goldonian. Memoriile italiene ale marelui veneţian vor apărea în curând în colecţia Biblioteca Italiană a editurii Humanitas.

„Alexandru Balaci a fost nu numai Profesorul şi Eruditul, ci şi partenerul studenţilor săi, şi acest lucru în vremuri când «păstrarea distanţei» era o indicaţie expresă a ierarhiilor de stat şi de partid. Harul elocinţei, dublat de cel al Omului fermecător de care generaţii de studente au fost îndrăgostite în chip deferent platonic, fireşte, au făcut din Al. Balaci un personaj, un model spiritual a sute sau chiar mii de studenţi. Reprezentaţii unor generaţii în şir au putut spune, cu evlavie si orgoliu: «Am fost studentul lui Balaci»". O spune cu recunoştinţă un fost student de excepţie: Geo Vasile.

„Leopardi ne învaţă să gândim critic, să nu ne mulţumim cu răspunsuri facile şi gata făcute, să transformăm îndoiala într-un indispensabil instrument de cunoaştere. El ne învaţă să gândim în mare şi să îmbinăm o viziune lipsită de orice iluzie cu o forţă utopică plină de pasiune". Aceasta şi alte perspective hermeneutice în interviul realizat de Smaranda Bratu Elian cu Novella Bellucci de la Universitatea „La Sapienza” din Roma şi ilustră specialistă în Leopardi, care semnează introducerea la volumul Mici opere morale, apărut în colecţia „Biblioteca Italiană” a editurii Humanitas.

Italienistei Smaranda Bratu Elian i s-a decernat Premiul Naţional pentru Traducere al Ministerului pentru Bunuri şi Activităţi culturale al Italiei pentru anul 2012. Ingredientele necesare unei traduceri reuşite sunt, pentru domnia sa: „lectura inteligentă şi cultivată a textului original, adică pătrunderea în spiritul exprimării lui; răbdarea de a căuta, pas cu pas, echivalentul cel mai potrivit cu acel spirit; reluarea traducerii cu detaşare, dar nu cu uitare, pentru ca ea să curgă firesc româneşte şi sugestiv în raport cu originalul”. În acest interviu, alte aspecte de interes privind problematica traducerii.

„Stilul nu este un element formal, asemeni unui adaos exterior al unui conţinut preconstituit, şi nici distanţa faţă de o normă oarecum fixată; el este mai degrabă interfaţa între biologia autorului, existenţa lui văzută unitar şi lumea exterioară”. Aceasta este definiţia pe care ne-o oferă Alberto Casadei, profesor de literatură italiană la Universitatea din Pisa, cunoscut critic şi teoretician al literaturii, romancier şi poet. În dialogul lunii la „Invitaţii Smarandei Bratu Elian”, teoreticianul Casadei ne împărtăşeşte propunerile sale privitoare la o critică literară bazată pe recentele ştiinţe cognitive.

Onofrio Cerbone, fost lector de italiană la Universitatea din Iaşi în anii ’70, povesteşte experienţa umană şi profesională pe care a avut-o în România: „Extrem de cultă şi rafinată, cultura română din acele timpuri construia o lume paralelă şi subterană celei pe care politica o voia; plătea însă preţul, după părerea mea, antipoliticii. Dreapta şi legitima apărare până în pânzele albe a subiectului se dizolva într-o obiectivitate speculară față de politica totală care după ’89, cu înfrângerea definitivă a oricărei gândiri totale, va pune o serioasă ipotecă asupra societăţii, culturii şi învăţământului”.






ŞTEFAN DAMIAN

Noua colecţie „Biblioteca Italiană XXI”. În dialog cu Ştefan Damian

În 2011 a fost inaugurată colecţia „Biblioteca Italiană XXI”, coordonată de Ştefan Damian, a editurii Dacia XXI din Cluj-Napoca. Am discutat cu italienistul Ştefan Damian despre publicaţiile şi proiectele noii colecţii, despre felul în care „traducerile fac o literatură" (convertind în pozitiv aserţiunea din programul „Daciei literare” de la 1840), ca şi despre actuala prezenţă a literaturii italiene în România şi promovarea acesteia printr-o iniţiativă mai amplă şi articulată la nivel de instituţii culturale.

In memoriam Tullio De Mauro (1932-2017)

În 5 ianuarie 2016 s-a stins din viață la Roma, la vârsta de 84 de ani, profesorul Tullio De Mauro. Știrea a îndurerat cumplit nu numai comunitatea lingvistică și culturală italiană, ci și pe italieniștii din întreaga lume, care vedeau în personalitatea marelui lingvist, profesor universitar, eseist, politician și manager cultural, un atent observator și cercetător al limbii italiene în dinamica sa, un analist obiectiv și totuși niciodată melancolic sau defetist al transformărilor suferite de cultura italienilor, un susținător entuziast al celor mai moderne tehnici digitale de predare. De Oana Boşca-Mălin.

În acest număr, Smaranda Bratu Elian ne propune o întâlnire cu Lucio Felici, cunoscut eseist şi critic literar, care a fost director al renumitei edituri Garzanti, apoi al editurii Giunti şi Newton&Compton. Din vasta sa experienţă şi colaborarea cu mari maeştri precum Mario Luzi, Attilio Bertolucci, Giorgio Caproni, Paolo Volponi, Lucio Felici ne împărtăşeşte o lecţie preţioasă: „Criticul trebuie să stea umil şi să-l asculte pe autor, apoi să încerce un dialog frăţesc cu el. Dacă lipseşte relaţia empatică, filologia şi orice altă metodă de interpretare devin autoreferenţiale”.

Este în curs de apariţie, pentru prima dată în limba română, ediţia bilingvă a unei lucrări fundamentale din secolul al XV-lea, cărţile Despre familie (De familia libri IV) ale lui Leon Battista Alberti (Genova, 1404-Roma, 1472), în colecţia Biblioteca Italiană a editurii Humanitas. Acestei importante opere, „un adevărat manifest al civilizaţiei Umanismului”, ca şi celebrului său autor îi este dedicat dialogul dintre Smaranda Bratu Elian şi profesorul Francesco Furlan, cunoscut specialist în Renaştere şi îndeosebi în viaţa şi creaţia lui Alberti.

Autoportret în palimpsest. In memoriam Cornel Mihai Ionescu

Geo Vasile aduce un omagiu memoriei lui Cornel Mihai Ionescu, „estetul expert în cam toate artele (muzică, pictură, film), dispărut în această iarnă a vrajbei noastre, prematur şi discret, la fel cum a trăit (1941, 11 februarie – 2012, 16 februarie), care se pare că ar fi lăsat în manuscris mai multe volume originale şi traduceri ce, cu siguranţă, vor fi editate pentru a întregi profilul unui scriitor care n-a pretins nimic din partea autorităţilor culturale, USR, Ministerul Culturii, Academia Română, Universitatea pe care a slujit-o".

Alexandru Marcu este unul dintre cei mai mari şi multivalenţi italienişti români. S-a afirmat atât în domeniul istoriei şi al istoriei literaturii, cât şi în cel literar prin numeroasele sale traduceri din italiană în română şi din română în italiană. Datorită funcţiilor deţinute (în special celei de ministru al Propagandei Naţionale în anii 1941-1944), a fost unul dintre cei mai asidui promotori ai culturii italiene din România. Veronica Turcuş ne prezintă contribuţia acestuia la dezvoltarea catedrei de limba şi literatura italiană a Universităţii din Bucureşti, ca demn continuator al lui Ramiro Ortiz.

Utilitatea inutilului este titlul bestsellerului publicat în franceză în 2013 şi tradus în numeroase limbi - şi în română în curând - semnat de Nuccio Ordine, specialist la nivel internaţional în studiul Renaşterii şi coordonator, alături de Smaranda Bratu Elian, al colecţiei de clasici italieni „Biblioteca Italiană” de la Editura Humanitas. Disciplinele umaniste, socotite „inutile” în logica mercantilă a societăţii contemporane, sunt de fapt indispensabile pentru cultivarea spiritului şi creşterea culturală a omenirii. Acesta şi alte aspecte de interes în interviul realizat de Smaranda Bratu Elian.

În colaborare cu Doina Condrea Derer, distinsă italienistă de la Universitatea din Bucureşti, publicăm o lucrare de interes dedicată personalităţii lui Ramiro Ortiz (1879-1947). Autorul, prof. Riccardo La Rovere, a predat la Gimnaziul „Ramiro Ortiz” din Chieti, orașul în care s-a născut fondatorul Seminarului de Italiană din București, al revistei „Roma”, al Institutului Cultural Italian din București, eminent filolog și traducător din română. Profesorul Riccardo La Rovere ne propune o monografie cu reconstituirea pentru prima dată a arborelui genealogic al familiei Ortiz.

Spaţiul Marian Papahagi (1948-1999) reuneşte contribuţiile numărului omagial pe care revista noastră l-a dedicat ilustrului italienist, la douăzeci de ani de la dispariția sa fulgerătoare. Intervenţiile numeroşilor oameni de cultură italieni şi români evocă activitatea uneia dintre figurile culturale și academice de prim rang ale României din a doua jumătate a secolului XX, care şi-a adus o notabilă contribuție la dezvoltarea relațiilor italo-române și a cărei strălucitoare carieră a fost permanent marcată de legătura profundă cu Italia. Număr realizat de Afrodita Cionchin și Monica Fekete.

S-a încheiat de curând a zecea ediție a Colocviului Internațional de Italienistică organizat de și la Universitatea din Craiova: participare numeroasă, referate și discuții interesante, planuri de viitor. Acum un an am prezentat pe larg importanța acestui colocviu, iar anul acesta a fost prezentată în plenul colocviului, interesul participanților prefigurând extinderea colaborărilor și în afara celor două țări. O asemenea ediție aniversară prilejuieşte o rememorare și un bilanț, într-un dialog realizat de dna prof. Smaranda Bratu Elian cu coordonatoarea și sufletul colocviului, dna prof. Elena Pîrvu.

„Acest oraş m-a făcut să-mi regăsesc impulsul şi plăcerea de a scrie: este un oraş ciudat şi fascinant în care poveştile vin parcă să mă caute”. Giancarlo Repetto, profesor şi scriitor, predă din 2008 la liceul bilingv „Dante Aligheri” din Bucureşti. În 2012 a instituit, împreună cu Smaranda Bratu Elian şi Oana Boşca-Mălin de la Universitatea din Bucureşti, „Festivalul de lectură tânără”, un concurs care se adresează tinerilor cu scopul de a-i apropia de lectură. În acest interviu, o seamă de mărturisiri şi reflecţii cu privire la experienţa sa umană şi profesională în România.

Lingvistul, lexicograful şi diplomatul Andrei Crijanovschi evocă destinul italienistului român basarabean Nicanor Rusu (1910-1990), care „a încercat calvarul ce s-a abătut peste noi în plin ev al civilizaţiei”, fiind un trist exemplu al unei personalităţi remarcabile nevoite să treacă prin odioasele prigoniri intelectuale din partea regimului totalitar sovietic de sorginte comunistă care nu i-a „iertat" faptul că şi-a făcut studiile de doctorat în „Italia lui Mussolini”. Astfel, în toamna anului 1944, a fost arestat şi trimis în gulagurile infernale unde a stat timp de aproape patru ani.

Un omagiu de suflet şi spirit adus memoriei ilustrului italienist Marco Santagata de către Doina Condrea Derer, eminenta noastră italienistă de la Universitatea din Bucureşti. În 9 noiembrie 2020 s-a stins din viaţă „mai tânărul meu prieten. Am urmărit cariera acestuia de-a lungul a 49 de ani, i-am citit mare parte din studiile de istorie literară și edițiile critice devenite demult de referință, proza ficțională și autobiografică, dar acum totul îmi apare estompat. Chiar și romanul Il copista, tradus de mine. Mi se impun în schimb scene de viață, împrejurări, fraze pe care nu le mai evocasem vreodată”.

2020 marchează centenarul italienisticii de la Universitatea din Cluj, al cărei început se leagă de numele intelectualului italian Giandomenico Serra (1885-1958), organizatorul și primul titular al catedrei în 1920. Activitatea sa la catedră a fost susținută în perioada interbelică și de lectorii de italiană: Alessandro Favero (1928-1930), Mario Ruffini (1930-1931), Francesco Anelli (1931-1935), lingvistul Ștefan Pașca (1936-1939). După întoarcerea profesorului Serra în Italia, în 1939, la catedra din Cluj va urma în anii războiului Umberto Cianciolo. De Otilia Damian.

Vitalie Sorbală, destinul frânt al unui român din Basarabia

Lingvistul şi lexicograful Andrei Crijanovschi evocă destinul intelectualului român basarabean Vitalie Sorbală (1926-1979), obligat să suporte opresiunea regimului comunist sovietic, care „i-a creat o atmosferă ostilă şi veninoasă, silindu-l să părăsească, în primăvara anului 1967, universitatea din Chişinău, unde a iniţiat studierea limbilor spaniolă şi italiană, şi să plece la Kiev, la Institutul de Limbi Străine. A urmat prigoana în libertate, situaţia de neinvidiat, care nu-l lăsa să se menţină mult timp într-o instituţie. Tocmai de aceea au urmat: Kiev – Odesa – Cernăuţi”.

La „Invitaţii Smarandei Bratu Elian” îl avem în această lună pe profesorul Giorgio Stabile, ale cărui cercetări merg de la filozofia ştiinţei la religie şi arte, din antichitate şi până în secolul al XVII-lea. Interviul analizează diversele aspecte care leagă doi mari gânditori ai culturii italiene, Leopardi şi Galilei: „În Însemnările sale, Leopardi  îl numeşte pe Galilei «cel dintâi reformator al filozofiei şi spiritului omenesc». El dovedeşte astfel deplina conştiinţă că Galilei inaugurase o nouă epocă şi o nouă cale în filozofia europeană, dărâmând de la bază edificiul doctrinal aristotelico-scolastic”.

La „Invitaţii Smarandei Bratu Elian” îl avem pe Luigi Tassoni, critic şi istoric literar, profesor de literatură italiană la Universitatea din Pécs (Ungaria), din 1994 şi director al Departamentului de Italienistică şi al Catedrei de Romanistică ale aceleiaşi universităţi. Interviul pe care îl publicăm propune o interesantă şi utilă confruntare privind metodele şi rezultatele învăţământului italienisticii, experimentarea didactică şi cercetarea ştiinţifică din universităţile româneşti şi maghiare, cu o atenţie specială asupra noilor provocări care trebuie înfruntate împreună, studenţi şi profesori.

În 4 martie 2020 italienistica românească a pierdut un nume de seamă din „generaţia de aur”: Doamna Profesoară Helga Tepperberg de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Prin colaborarea colegei Monica Fekete şi a colectivului de italienistică al universităţii clujene publicăm o pagină corală ca un pios omagiu în memoria distinsei Professoressa care din 1998 și-a dedicat întreaga energie catedrei de Limbi şi Literaturi Romanice a Facultății de Litere. A început ca lector suplinitor, apoi titular și din 1990 a devenit conferențiar până la ieșirea la pensie în anul 2009.

CARLO VAROTTI

Carlo Varotti: „Homo fabulans” contra crizei actuale a literaturii

„Câtă vreme literatura va fi tratată precum mătuşa cea bătrână pe care o respecţi că aşa trebuie, dar de care n-ai de ce să ţii seamă de vreme ce ştii că o să repete a mia oară aceeaşi amintire din tinereţe, nu se ajunge nicăieri. Dacă un tânăr descoperă că Ludovico Ariosto a inventat genul fantasy sau că Regele leu al lui Walt Disney spune povestea lui Hamlet, atunci o operă, aparent pentru specialişti, prăfuită în şcoală, poate căpăta noi potenţialităţi de comunicare şi un nou farmec”. Interviu cu profesorul Carlo Varotti de la Universitatea din Parma, realizat de Smaranda Bratu Elian.

Este în curs de apariţie volumul Torquato Tasso, Scrisori din casa de nebuni, în colecţia bilingvă Biblioteca Italiană a editurii Humanitas. Este vorba de o selecţie din enormul epistolar al lui Tasso, scrisorile din perioada 1579-1586, cei şapte ani petrecuţi de poet în spitalul-închisoare Sfânta Ana din Ferrara, dintre care trei în sectorul rezervat nebunilor furioşi. Nebunia lui Tasso face de secole obiectul unor discuţii şi interpretări contradictorii. Dialogul dintre Smaranda Bratu Elian şi profesorul Sergio Zatti de la Universitatea din Pisa aprofundează „modernitatea” atribuită lui Tasso.

Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Promovează dialogul intercultural,
cu un interes predilect
pentru traducerea literară
ca operă de mediere.